Primul Război Mondial s-a încheiat în noiembrie 1918 și o sarcină uriașă se punea în fața autorităților din Europa. Trebuia să fie realizată refacerea și apoi să se treacă la relansare și modernizare în toate domeniile de activitate. Timpul pierdut impunea o accelerare a ritmului vieții.
Clădirile urbei de pe malurile Dâmboviței erau concepute în mare parte în secolul al XIX-lea și nu se mai potriveau cu creșterea numărului de funcționari de după Marea Unire. Se impunea trecerea la centralizarea puterii în palate impresionante, adevărate simboluri ale arhitecturii.
Ministerul de Externe a dobândit o valoare deosebită pe măsură ce relațiile internaționale ale României s-au dezvoltat și Palatul Sturdza nu mai făcea față cerințelor. Au început în anul 1937 ridicarea construcției gigantice care a fost terminată în 1944 și este cunoscută sub denumirea de Palatul Victoria. Centrul orașului era transformat radical prin noul imobil ridicat în stil modern, fără ornamentele încărcate ale fostului sediu. Arhitectul Duiliu Marcu a realizat o operă de arhitectură care a demonstrat o durabilitate deosebită, a trecut prin cutremure și a înfruntat trecerea timpului fără să fie necesare reparații capitale.
Palatul Victoria reprezenta o dovadă a progreselor din România burgheză și a fost apreciat de mișcarea comunistă pentru masivitate și stilul sobru, apăsător, ce aducea aminte de operele ridicare din ordinul lui Stalin.
O singură clădire nu poate să demonstreze că orașul București și întreaga țară cunoșteau un proces de profundă transformare în toate domeniile și viața devenea deosebit de apăsătoare din cauza vitezei cu care se schimba totul. Autoritățile centrale au solicitat realizarea Palatului Ministerului de Interne și lucrările au început în timpul regelui Carol al II-lea. Era anul 1939 și războiul a împiedicat dezvoltarea imobilului, finisarea fiind posibilă abia în 1949. Suprafața construită era de 5.600 metri pătrați. Noul palat a fost considerat perfect pentru Comitetul Central al PCR.
Bijuteria arhitecților interbelici a fost Palatul Regal. Construcția veche suferise de pe urma unui incendiu și nu se putea ca un simbol al statului să fie reprezentat de o ruină cosmetizată. A fost dărâmată începând din 1935 și noua clădire a fost finisată în 1937. A fost chiar un efort deosebit al muncitorilor implicați în proiect, dar era o onoare deosebită să se participe la o capodoperă a specialiștilor români.
Personalul care lucra în domeniul feroviar era din ce în ce mai numeros și administrarea centralizată implica un număr sporit de funcționari. Spun cercetătorii epocii că erau probleme de coordonare între diferite sectoare ce se aflau în clădiri risipite prin oraș și s-a considerat că trebuie realizată o concentrare în stil american sau sovietic. Au fost proiectate șapte corpuri de clădire și trei dintre acestea aveau câte 11 etaje. Complexul era deosebit de monumental și structura din fier avea 4.800 t. Lucrările au fost începute în anul 1937 și se putea utiliza deja în 1944, finisarea fiind posibilă abia în 1948. Erau vremuri de lipsuri și regimul comunist avea alte treburi urgente de rezolvat. Nu este de mirare că forma exterioară a fost dată abia prin 1962. Palatul CFR impresionează prin dimensiuni și suprafața a fost de 40.000 mp. Cei ce ajungeau în zona Gării de Nord puteau să admire noul munte din beton, fier, piatră și sticlă.
Construcțiile gigantice au fost un adevărat aspirator de resurse materiale din țară și din import, structurile din fier venind tocmai de la Reșița cu ajutorul trenurilor. Au fost ridicate exact atunci când nu existau excavatoare puternice, camioane de mare capacitate și macarale înalte. Totuși, echipele de arhitecți, ingineri și muncitori au reușit performanțe uimitoare și fața capitalei a fost schimbată în stil modern.
Perioada interbelică a fost o epocă de transformare radicală a arhitecturii și de ridicare de palate impresionante. România Mare devenea prea frumoasă și au avut grijă marile puteri să provoace nenorociri și decădere, totul cosmetizat de aparatul de propagandă în spatele ideilor de democrație și libertate. Mai era mult de construit în 1939, dar politicienii marilor puteri au decis că ar fi timpul să devasteze planeta pentru mai multă glorie.
Sursă imagine: Wikimedia Commons