Imperiul din centrul Europei a fost realizat din dorința reprezentanților familiei de Habsburg și treptat, prin căsătorii sau războaie, s-a extins spre estul și sudul continentului. Cum Polonia și Imperiul otoman nu reprezentau puteri militare moderne, ofensivele și tratatele au avut rezultate extraordinare. Steagurile imperiale au ajuns să domine Marea Adriatică și s-a trecut la dezvoltarea unei flote care să apere litoralul.
Întotdeauna se poate mai mult și cel mai extins stat european după Rusia trebuia să se afirme și în sectorul naval, unele vapoare militare fiind împinse până-n China. S-a trecut la dezvoltarea unei flote de război care să includă cuirasate de tip dreadnought și investițiile în domeniu au început să fie deosebit de interesante pentru firma Škoda. Au fost modelate din cel mai bun oțel tunuri de calibrul 305 mm și imperiul se afirma printre marile puteri, departe totuși de principalii competitori în cursa pentru hegemonia mondială. Chiar dacă resursele erau limitate, autoritățile au dezvoltat flota cu orice preț și au apărut cuirasate ce dispuneau de câte 12 tunuri principale, montate corect în turele triple.
A fost început de conducerea de la Viena și Budapesta Marele Război sau Primul Război Mondial și se spera în noi câștiguri ușoare. Nu s-a bănuit că ostilitățile vor căpăta o amploare uimitoare în era industrială. Cuirasatele au avut o contribuție importantă la înfrângerea și destrămarea Dublei monarhii. Tunurile foloseau proiectile perforante de calibrul 305 mm și care aveau masa de 450 kg. Poate să pară puțin în ansamblul unui conflict planetar, dar Puterile Centrale aveau puține resurse în raport cu Antanta. Tunarii foloseau la antrenamente muniție ce era realizată din oțeluri speciale și alte proiectile zăceau în cala navelor sau în depozite. Exista și muniție explozivă care urma să fie utilizată în bombardamente împotriva navelor blindate ușor, masa fiind identică. Grav era că statul trebuia să facă rost și de pulberi deosebit de energice pentru propulsie și numai o tragere cu o piesă de artilerie însemna consumarea a 137 kg de substanțe chimice ce erau instabile pentru a genera arderi rapide și în volum mare de gaze.
Dorința de a fi în rândul marilor puteri a dus la un dezastru pentru că n-au fost resurse în alte sectoare militare, metalul fiind mereu insuficient pentru asigurarea superiorității în putere de foc. S-a ajuns în situația în care ocupantul lua clopotele de la biserici și clanțele de la uși din teritoriile românești, dar oțelul bun rămânea în proiectilele navale. Nu se utilizează pentru astfel de dispozitive decât oțel obținut din minereu de fier, fierul vechi putând să genereze puncte slabe în structură. Ar fi fost mai interesantă muniția pentru aprovizionarea obuzierelor de calibrul 305 mm, cele ce impresionau trupele inamice prin puterea de distrugere și erau denumite de militarii români Balaurul. Erau suficiente numai să fie trimise împotriva unităților ce realizau breșe sau acolo unde se anunța o ofensivă.
Megalomania a fost o boală psihică universal răspândită și a fost fatală colosului statal din Europa Centrală, conducătorii fiind obsedați să pună în practică ideea de expansiune terestră și maritimă. Efortul a fost prea mare și edificiul statal s-a destrămat.
Sursă imagine: History Collection