Istoria a fost scrisă de cei care au ajuns cumva la putere și erau dornici să demonstreze că pot avea idei creatoare, demne de rămas în paginile cărților. Multe decizii au fost luate pentru îndeplinirea unor iluzii și rezultatele au fost catastrofale. Chiar dacă marele psiholog Gustave Le Bon a scris despre obsesia oamenilor pentru iluzii, elitele don secolul al XX-lea au mers tot înainte pe calea fanteziilor.
Adolf Hitler a început războiul cu Polonia la 1 septembrie 1939 și avea nevoie de forțe motorizate pentru a învinge distantele din timpul operațiunilor militare de amploare. S-a dat ordin de atac, dar politicianul ce avea o educație precară nu era interesat de calcule plictisitoare despre logistică. Era impresionat de evoluțiile tancurilor și ale avioanelor, dar se mulțumea să dea directive privind operațiuni ofensive prin care să fie demonstrat potențialul militar al Reichului.
Luftwaffe era chemat să ascundă slăbiciunile trupelor terestre prin lansarea de bombe puternice. Avioanele puteau să îndeplinească o gamă largă de misiuni, dar fiecare implica un anumit tip de fuzelaj și, mai ales, combustibil. Messerschmitt Bf 109 a reprezentat coloana vertebrală a aviației de vânătoare și se mulțumea cu puțin combustibil de calitate. Rezervorul putea să primească 400 de litri, ceea era puțin în raport cu spațiul operațiunilor aeriene împotriva unor inamici ce dispuneau de flote aeriene numeroase. Mulți piloți au fost pierduți din cauza terminării rezervelor de kerosen. Au fost distruse și aparatele ce formau coloana vertebrală a Luftwaffe și un coșmar pentru aviatorii inamici. O soluție găsită a constat în folosirea unor rezervoare de 300 l. Benzina de aviație era combinată cu tetraetil de plumb pentru creșterea cifrei octanice și o bună funcționare a motoarelor.
Butoaiele cu combustibil erau risipite peste tot unde erau aerodromuri cu escadrile de vânătoare, dar consumatoare nesățioasei erau aparatele de bombardament ,cele ce aveau o structură de rezistență grea pentru a suporta încărcăturile de mijloace explozive. Heinkel He-111 a fost modelul de succes în primii ani de război, dar era un coșmar pentru economie și serviciile de aprovizionare. Un H-6 avea nevoie de 4.285 l de carburant pentru o singură misiune.
Extinderea liniilor de aprovizionare la nivel continental a demonstrat cât de importantă este aprovizionarea în cadrul armatelor moderne. Dacă la începerea ostilităților era nevoie de aviație tactică, a trebuit să se treacă la utilizarea intensă a celei strategice pentru misiuni de recunoaștere și atac deasupra Oceanului Atlantic. Erau trimise la atac impresionante FW-200 Condor și rafinăriile erau obligate să se întrebuințeze serios pentru umplerea rezervoarelor copioase. Se trecea la peste 9.000 de litri dacă se dorea găsirea vapoarelor inamice, cele ce urmau să fie distruse de submarine.
Astfel de consumuri nu puteau fi acoperite din surse interne, capturi sau achiziții din România și planificatorii militari au fost obligați să sacrifice trupele terestre, cele ce primeau muniția și proviziile cu ajutorul căruțelor. Infanteria era obligată să meargă pe jos timp pe sute de kilometri. A fost normal să nu se poată face față inamicilor motorizați și multe divizii au fost pierdute din cauză că n-au existat mijloace de transport. Chiar Operațiunea Barbarossa a eșuat din cauză că nu era suficientă benzină și drumurile proaste sporeau consumurile de lichid prețios. A fost sacrificată și flota de suprafață pentru a se putea avea combustibil lichid. N-au mai fost construite nave și cele rămase au devenit un fel de baterii de coastă mobile.
Comandanții germani au primit pentru organizarea diviziilor blindate tancuri cât mai ușoare, cele ce dădeau impresia de forță prin număr. Panzer I era o mașină de instrucție pe care Berlinul a trimis-o la asalt și pe Frontul de Est pentru a ataca țintele cu mitraliere de calibrul 7,92 mm. Chiar dacă resursele de combustibil erau limitate, serviciul de aprovizionare trebuia să aloce câte 144 l de benzină pentru un plin. Putea să fie utilizată în mod eficient, dar Reichul nu dispunea de suficiente exemplare moderne. A fost utilizat și modelul Panzer II, un tanc ușor si de instrucție, cel ce avea un tun de calibrul 20 mm, bun de vânat păsări. S-a pornit de la 170 l și s-a trecut la rezervor de 200 litri. A apărut și varianta Luchs, care avea masa sporită și necesita mai mult combustibil. Trebuia să fie aduse canistre pentru a umple un rezervor de 236 l. Aprovizionarea mașinuțelor blindate a dus la lipsuri în alte sectoare militare, conducerea nazistă fiind uimitoare prin ineficiență.
Brutalitatea naziștilor ascundea lipsa uimitoare de inteligență și n-a fost suficientă pentru a câștiga un război mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons