Anul 1964 a rămas în atenția istoriografiei românești prin lupta înverșunată împotriva Planului Valev,un document prin care Moscova ar fi dorit să distrugă economia României populare în favoarea agriculturii și toate ideile ar fi pornit de la economistul Emil Borisovici Valev de la Universitatea Lomonosov din Moscova. Unii autori români au venit cu explicații savante că se dorea chiar destrămarea României în vederea realizării unor raioane economice în care să fie exploatate mai eficient resursele unor regiuni ale lagărului socialist. Fiecare autor a fost mai virulent la adresa savantului sovietic trecut la cele veșnice și noile argument au fost publicate inclusive în manualele elevilor de gimnaziu și de liceu. Se face totul pentru a cultiva ideea de vitejie din partea regimului comunist de la București. Fiecare istoric încearcă să găsească informații prin care să demonstreze că Valev a dorit nenorocirea României și că totul s-a făcut cu acordul Kremlinului. Cum Rusia a adus multe dezastre în spațiul carpatic, tezele lansate în spațiul științific au fost crezute și par a fi adevăruri de valoare.

Dacă se citește textul scris de Emil Borisovici Valev, se va vedea imediat că regomul de la București a mai lansat un val de minciuni din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și cu ajutorul lui Costin Murgescu, cel ce încă este onorat ca mare economist. Specialistul sovietic era foarte supărat că autoritățile riverane n-au dezvoltat în timp transportul pe un fluviu de importanță europeană precum Dunărea și articolul este construit în jurul acestei idei. Este lăudat și podul de la Giurgiu prin care se făcea legătura directă cu Bulgaria pentru un trafic feroviar rapid. Autorul a mai scris că ridicarea de baraje de-a lungul cursului de apă ar putea să asigure o dezvoltare deosebită a transporturilor în zona Dunării inferioare. A văzut ca posibile baraje construcțiile hidrotehnice de la Islaz, Cernavodă și Tulcea pentru o integrare a economiilor din Bulgaria, România și Uniunea Sovietică. Acestea puteau să aibă pe coronament drumuri și căi ferate.

Dezvoltarea transporturilor în România era posibilă numai prin dezvoltarea industriei metalurgice, cea care urma să furnizeze oțelul necesar domeniului construcțiilor de mașini și cadrul universitar aprecia în mod deosebit posibilitatea ca metalul obținut în furnalele de la Galați să fie transformate în vapoare în șantierul naval din apropiere. Ar fi fost o integrare foarte economică a industriei și ar fi asigurat economiei socialiste nave de transport pentru cursurile de apă. Era posibilă asamblarea la Galați și de vase maritime. Șantiere navale apreciate de către analistul sovietic erau și cele de la Oltenița și Drobeta Turnu – Severin.

Autorul articolului de Geografie, nici vorbă de un plan de destrămare a României, a vrut să dezvolte economia socialistă prin ideile emise și n-a avut curaj să scrie un plan de destrămare a statului din lagărul comunist. Kremlinul avea ziare cu tiraje mari pentru a lansa campanii împotriva oricui. Problema este că legenda despre opunerea la planurile Moscovei a dus la venerarea lui Costin Murgescu și, parțial, a lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, dar aceștia n-au fost eroi care să apere neamul românesc.

Autorii de manuale au nevoie mereu de eroi pe care să-I promoveze în scopuri patriotice, dar un lider internaționalist nu putea să-și iubească poporul din care provenea. Adevăratele genii ale unui neam nu există în politică și, mai ales, în comunista eră. Oare putea cel care a exterminat elita României să fie patriot? Manualele de Istorie trebuie să fie rescrise în spiritul adevărului și al rațiunii.