S-a scris mult despre existența unui zis Plan Valev în care un economist sovietic ar fi plănuit destrămarea României comuniste și transformarea acesteia în simplu grânar al lagărului socialist. Istoricii care au publicat după 1989 au atacat cu înverșunare opera gânditorului sovietic de origine bulgară și chiar elevii pot afla la examene despre dușmanul de moarte din 1964 al patriei populare.
Realitatea este că specialiștii în cercetarea trecutului s-au obișnuit să repete ceea ce au scris înaintașii și apoi amplifică tezele zise științifice, recunoscute universal. Nici măcar nu se mai dorește să se spună că Emil Borisovici Valev a fost un specialist în Geografie economică și nu în Economie.
Marea vină a cercetătorului din Moscova a fost cea conform căreia dorea transformarea României în grânar pentru restul lagărului socialist și ar fi plănuit distrugerea industriei ce era în plin avânt. Este adevărat că o parte a articolului se referă la dezvoltarea agriculturii, ceea ce era absolut normal după standardele economice sovietice. Problema este că autorul scrie despre dezvoltarea regiunii fostei Țări Românești cu ajutorul irigațiilor, ceea ce ar fi asigurat uriașe cantități de cereale pentru export către un lagăr înfometat tocmai din cauza industrializării. Se considera că producția poate să ajungă în cazul porumbului până la 10 tone de boabe la hectar și aceste cantități ar fi fost utile pentru dezvoltarea complexelor industriale de creștere a animalelor pentru producții de carne, lapte și ouă. Chiar deșeurile din agricultură puteau să fie interesante pentru industrie și din paie se realiza hârtie.
Autorul a scris clar că astfel de producții sunt obținute și dacă se administrează îngrășăminte chimică din belșug și aceasta putea să provină de la combinatul chimic ce se construia la Craiova, amintit într-o notă de subsol. Valev considera că raionul dunărean urma să fie un important exportator de cereale, legume și plante tehnice la nivel european. Terenurile din zonele joase erau supuse inundațiilor și se impunea efectuarea de îndiguiri pentru protejarea recoltelor de furia Dunării sau a principalelor râuri de la sud de Carpați.
N-a existat vreun cuvânt critic la adresa politicilor duse de către Gheorghe Gheorghiu – Dej și chiar există un ton laudativ la adresa măsurilor luate de centrul de putere de la București. Opera geografului sovietic a fost analizată de către stalinistul Mihail Suslov și acesta n-a găsit ceva contrar ideologiei comuniste. Valev s-a referit numai la regiunile învecinate Dunării și a considerat că fluviul n-a fost suficient de mult exploatat în raport cu potențialul real. Chiar avea dreptate când a scris că locuitorii români au preferat să locuiască în zonele de deal și de munte unde terenurile fertile pentru agricultură erau puține și cu suprafețe limitate. O agricultură intensivă ar fi asigurat o prosperitate deosebită a locuitorilor din lagărul comunist și ar fi dus la eliminarea renumitelor cartele alimentare, un adevărat coșmar al cetățenilor fericiți de politicile Moscovei. Autorii contemporani nu fac diferența dintre ideile politrucilor din slujba Kremlinului și oamenii de înaltă valoare științifică.
Ideile lui Valev erau perfecte pentru România populară și autoritățile de la București chiar doreau o dezvoltare a culturilor agricole pentru a avea produse alimentare pentru export și valuta obținută urma să fie folosită pentru importul de utilaje industriale. Nu s-a scris ceva de rău despre politica regimului Dej.