Ziua de 24 februarie 2022 a fost cea in care brigăzile rusești de tancuri au început operațiunea militară specială, cea prin care urma să fie zdrobită populația naționalistă a Ucrainei și să aducă la putere grupările supuse Kremlinului. Erau două variante: un Kiev aparent independent sau o Ucraină transformată în provincie a Rusiei. Modul în care s-a atacat arată că nucleul de conducere ascuns în Moscova prefera a doua variantă. Forța blindată de atac a dat peste pozițiile apărătorilor dotați cu arme moderne sau din epoca sovietică și a urmat un adevărat prăpăd în coloanele blindate. Alte trupe au intrat direct sub focul artileriei ce avea distanțele calculate și a rezultat un măcel. Batalioanele de asalt au tot încercat să ocupe pozițiile ucrainene, dar au fost respinse și chiar au fost contraatacate și au fost obligate să se replieze spre bazele de la frontieră.

Conducerea de la Moscova n-a vrut să se recunoască înfrântă și a trecut la aducerea de noi efective pentru completarea unităților de asalt. Au fost scoase din depozite piese de artilerie clasică și reactivă în vederea obținerii de superioritate absolută în ceea ce privește puterea de foc. Stalin a pus un preț mare pe dezvoltarea artileriei pentru ruperea pozițiilor fortificate și fabricile au modelat din oțel cele mai uimitoare proiecte ale cercetătorilor ce n-aveau timp să realizeze și ceva bun pentru progresul societății.

Stalin a murit în martie 1953, dar toți adepții ideologiei de extrema stângă au respectat aceleași principii și uzinele mecanice au continuat să livreze material artileristic pentru formarea de noi regimente. Artileria tractată, mai lentă la punerea în baterie, era utilă pentru distrugerea pozițiilor fortificate, dar sprijinirea unităților de tancuri urma să fie asigurată de tunuri autopropulsate. Piesele motorizate erau însă de trei – patru ori mai scumpe decât cele clasice. Statul comunist avea însă resurse nelimitate prin defavorizarea populației și artileria a primit resurse din belșug.

Artileria mobilă a primit începând din epoca Gorbaciov sistemul TOS-1 și acestea au fost aduse pe frontul din Ucraina în varianta modernizată, acolo unde au fost considerate rapid drept ținte prioritare de către apărători. Moscova a jucat din ce în ce mai tare, a trimis mai multe mașini și au fost nimicite prin explozii spectaculoase 21 de exemplare. Echipajele surprinse de drone nu prea mai au șanse de supraviețuire în carcasele blindate. Un astfel de lansator de rachete termobarice ajunge la o masă de 45,3 t și poate să transporte spre linia frontului câte 24 de proiectile de câte 217 kg. Puține state din lume își permit să fabrice și să întrețină astfel de sisteme de distrugere. Armata rusă este renumită prin efortul de a realiza presiune continuă asupra inamicului prin folosirea unor cantități impresionante de muniție și generalii ucraineni au considerat că este bine să fie lovite marile depozite de unde sunt aprovizionate trupele de pe front. A fost lovită concentrarea de la Toropeț în septembrie 2024 și a rezultat chiar un mic seism. A fost descoperită o concentrare importantă de proiectile termobarice în zona orașului Selydove, de unde se puteau lansa acțiuni spre localitatea strategică Pokrovsk, și a fost nimicită în 28 februarie 2025. După cum sunt cunoscuți militarii ruși, trebuie să mai fie undeva acumulări de diapozitive explozive și altele vor fi realizate. Nu contează costurile de producție și de transport la mari distanțe. Loviturile ucrainene afectează grav mașina de război rusă și au mai fost pierdute alte trei unități prin capturare.

Sistemul termobaric este un mare consumator de muniții și industria a fost chemată să construiască mașini pentru deplasarea rachetelor speciale, unele fiind modificate în vederea sporirii distanței de tragere. Au fost capturate sau distruse opt mașini speciale TZM-T, fiecare având capacitatea să deplaseze 24 de rachete. O astfel de mașină are o masă de 39 de tone.

Corpul de tanc consumă multe resurse și s-a trecut la proiectarea TOS-2 de circa 30 t pe structură de camion. Cel puțin un exemplar a fost nimicit pe front.

Observatorii militari și istoricii pot spune că sunt puține dispozitive pierdute în raport cu potențialul Rusiei, dar acestea sunt numai cele identificate pe bază de fotografii de către specialiștii de la oryxspioenkop.com.

Rusia susține un efort de război aparent în mod suportabil prin folosirea unor resurse din epoca sovietică, dar prelungirea ostilităților a dus la epuizarea stocurilor comuniste și la importuri de muniții din Coreea de Nord și din Iran. Fabricile consumă resurse pentru aprovizionarea frontului, pentru rezerve și pentru formarea de depozite în vederea susținerii unor lupte de durată pe orice direcție de efort. Impactul unui război este mereu dificil de anticipat.