Există istorici pe planetă ce scriu cu tărie că Iosif Stalin avea încredere absolută în Adolf Hitler după ce fusese semnat Pactul Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939. N-a vrut să accepte că informațiile despre pregătirile germane sunt corecte și le-a tratat drept dezinformări. Ar fi avut un șoc când s-a declanșat ofensiva Wehrmachtului. Mai mult. A fost uimit de viteza cu care înaintau tancurile germane și se prăbușea rezistența Armatei Roșii. Istoricii de după 1953 l-au acuzat că n-a făcut o trecere a industriei pe picior de război și nici n-a dat ordin trupelor să fie pregătite de luptă cu inamicul de peste graniță.

T-34 a fost un tanc revoluționar prin caracteristici și nu exista vreun termen de comparație în tabăra germană, dar istoricii scriu cu tărie științifică despre numărul redus și că erau risipite printre mașinile mai vechi. Un document din 1 iunie 1941, publicat în 2002 la Moscova, a fost descoperit în arhive și se referă la ce exista în dotarea Armatei Roșii, totalul de T-34 fiind de 891 de exemplare, ceea ce ar însemna patru sau cinci divizii blindate. Hitler avea unități și mai mici și atunci se poate scrie că Moscova putea să organizeze șase divizii. Exista însă practica să fie formate trupe de șoc care să sprijine masele de mașini obișnuite, învechite.

T-34 ar fi trebuit să nu existe în regiunile vestice ale Uniunii Sovietice pentru a se vedea că Stalin nu era pregătit de război. Erau însă în Bielorusia 228 de exemplare sau 25,5%, ceea ce însemna o grupare serioasă de mașini moderne. Se poate oricând scrie că erau puține, chiar dacă întregul Wehrmacht nu avea ceva capabil să-i opună. Nici în restul lumii nu exista un astfel de tanc, doar Matilda fiind impresionant prin masă și blindaj. T-34 era mașină ideală în raport cu puterea tunurilor antitanc, dispunea de blindaj antiobuz, înclinat pentru ricoșarea proiectilelor, motor diesel, șenile late și tunul puternic de calibrul 76,2 mm. Ce puteau face britanicii cu o piesă de calibrul 40 mm? Germanii au fost șocați să vadă un T-34 despre care serviciile de informații nu aflaseră ceva și care depășea mașinile definite drept cele mai bune din lume.

Se poate scrie că nu erau suficiente pentru a face față celor 3.398 de Panzere de toate tipurile și așa se explică dezastrul din vara anului 1941. Problema este că mereu avea Stalin în mânecă rezerve și a permis deplasarea in Regiunea Kiev a 514 de T-34 sau 57,6 % din totalul mașinilor disponibile trupelor. Armata Roșie avea 88,8 % din blindatele revoluționare spre granița cu Germania și nu exista vreun exemplar spre Japonia, un adversar temut prin fanatismul militarilor. O concentrare de 792 exemplare nu poate să însemne o lipsă de pregătire pentru Stalin și o încredere absolută în Hitler.

Istoricii din întreaga lume trebuie să renunțe la teza că Stalin nu s-a pregătit de război, ci trebuie să se scrie cu tărie că a făcut totul pentru revoluția mondială pentru care se pregătise intensiv încă din anul 1927, atunci când a început industrializarea forțată și o mare parte a populației a fost trimisă în lagăre de concentrare și exterminare pentru a ridica baraje, uzine, canale și drumuri. T-34 a fost finisat cu sângele locuitorilor din lumea comunistă pentru a realiza revoluția mondială, utopia anunțată în programul politic din ianuarie 1924.

T-34 mai avea un avantaj: era introdus în producția de serie și noi exemplare se aflau diferite faze de finisare. Nu se poate spune că Stalin nu luase măsuri în vederea realizării masei. Și cantitatea era o calitate în sine, ar fi spus liderul sovietic. T-34 era mai greu și mai protejat decât orice adversar german și chiar erau modele ce nu mai aveau ce să caute pe câmpul de luptă. Panzer I și Panzer II erau simple jucării pentru antrenamente și nu pentru confruntări directe cu alte tancuri.

Este interesant de observat că partea sovietică deținea un tanc modern în 891 exemplare la 1 iunie 1941 și de ce ar fi trebuit Kremlinul să fie îngrijorat de avertizările venite din surse interne și externe, cele ce tot anunțau pregătiri serioase germane la granița de vest a lagărului socialist.

Este interesant de observat că istoricii au ascuns sub preșul interesului 891 de tancuri fără egal în lume timp de decenii și nu vor să recunoască un fapt simplu că dictatorul sovietic a făcut pregătiri fără egal pentru o acțiune ofensivă. Se merge tot înainte cu povestea despre un Stalin naiv.

Industria sovietică demarase producția de mare serie și statul comunist dispunea în iunie de noi exemplare de T-34.