Japonia, Germania și Italia erau state ce ridicau pretenții la dominația asupra mărilor și centrul de putere de la Washington nu putea să accepte o concurență acerbă din partea celor care încercau să formeze o alianță eficientă și o flotă impresionantă. Au fost construite vapoare impresionante și documentarele le prezintă în stil impresionant.

Amiralii americani au cerut proiectanților nave care să fie revoluționare și să aducă acasă cât mai mulți marinari. Șantierele navale au primit comenzi generoase și primele portavioane moderne au fost dezvoltate după 1930, dar USS The Ranger a fost considerat prea ușor pentru a lupta împotriva unor escadre inamice și a fost comandate unitățile din Clasa Yorktown. Acestea se numeau USS Yorktown, USS Enterprise și USS Hornet. Toate au fost finisate până la declanșarea ostilităților din Oceanul Pacific și erau proiectate după cele mai înalte standarde ale timpului. Aveau capacitatea să transporte câte 100 de avioane de luptă. Cum există și direcții secundare de acoperit, a fost livrat și USS Wasp.

Situația Axei la capitolul portavioane a fost dezastruoasă până la 7 decembrie 1941. Adolf Hitler este în centrul unei campanii de promovare pe canalele de televiziune dedicate Istoriei și cercetătorii au descoperit tot felul de proiecte revoluționare în cadrul Reichului nazist. Ai impresia că învingătorii au un adevărat cult pentru nazism și apare un curent de gândire ce promovează ideea că Aliații n-au avut armament de calitate și au învins numai datorită cantității zdrobitoare de armament și muniții. Se vede că în lumea contemporană domină superficialitatea și sunt făcute cărți și documentare doar din dorința acumulării de faimă și de bani. Pofta de arginți nu cunoaște limite. Benito Mussolini a tot promovat ideea refacerii forței Italiei după modelul Romei antice și flota a primit fonduri impresionante. Șantierele navale au construit vapoare militare, dar nu s-a reușit conceperea și realizarea unui portavion. Germania avea o bază industrială impresionantă în raport cu Italia fascistă și nivelul centrelor de cercetare era superior. Aerodromul plutitor a ridicat probleme tehnice de netrecut pentru proiectanții și inginerii germani și o singură unitate a fost pusă în șantier, dar n-a fost completată până-n mai 1945. Germania a contat la nivel planetar doar prin submarine și ceva raiduri ale navelor de suprafață.

Conducerea de la Tokyo era preocupată de extindere teritorială în Extremul Orient și în partea vestică a Oceanului Pacific și șantierele navale au primit comenzi pentru dezvoltarea de portavioane ce erau necesare proiectării forței la distanță. Au fost lansate în perioada interbelică 10 portavioane și astfel se poate spune că Axa ar fi avut un avantaj numeric. Militarii niponi erau precum samuraii și puneau accent pe mobilitate.

Problema era că liderii de la Tokyo nu înțelegeau cum se construiește corect un aerodrom plutitor și au obținut un număr mai mare de nave prin construirea sau transformarea altor unități. Au fost pregătite pentru acțiuni ofensive Hosho, Ryujo, Shoho și Zuiho. Transportau un număr redus de aparate și erau vulnerabile la atacurile cu bombe din cauza lipsei unei punți blindate. Mai rămâneau pentru război doar șase unități, cele mai moderne și capabile să înfrunte flota americană fiind Zuikaku și Shokaku. Akagi și Kaga proveneau din foste nave cu tunuri și nu erau potrivite pentru acțiuni aeronavale din cauză că manevrabilitatea era scăzută și puntea nu era rezistentă la impactul cu bombe. Aveau probleme și cu manevrarea avioanelor în hangar.

Raportul de forțe la capitolul portavioane moderne a fost de opt unități americane contra a numai șase nipone. Politica americană de înarmare prevedea lansarea în serie a portavioanelor de escadră și deja se trecuse la dezvoltarea Clasei Essex începând din aprilie 1941 și alte două nave au avut chila pusă la 1 decembrie 1941. Au fost puse în șantier cinci unități din seria revoluționară și Japonia nici nu bănuia ce forță copleșitoare se pregătea în bazele îndepărtate și imposibil de atins cu mijloacele disponibile în epocă. Erau în lucru și patru portavioane ușoare din Clasa Independence.

Industria din SUA lucra la un standard înalt și nu existau restricții în ceea ce privește consumul de metale rare pentru structura de rezistență. Imperiul nipon era condamnat la înfrângere din moment ce navele aveau protecție insuficientă sau erau construite prea lent din lipsă de oțel.

Japonia a subestimat modul de pregătire al inamicului și n-a înțeles cum trebuie să fie proiectate și utilizate navele principale de luptă. Adolf Hitler și Benito Mussolini au fost lipsiți complet de gândire strategică și n-au putut să dezvolte o flotă pentru dominație mondială.