Ziua de 22 iunie 1941 a rămas în istorie prin atacul german și a urmat o intensă dezbatere despre cum a reușit Wehrmachtul să pătrundă prin liniile Armatei Roșii și a putut realiza operațiuni de tip Blitzkrieg până la periferiile Leningradului și ale Moscovei. Istoricii au ajuns la concluzia că Stalin a fost de vină pentru lipsa de pregătire a trupelor sovietice și nici la capitolul înzestrare nu se stătea prea bine. Dictatorul comunist a fost acuzat că n-a luat în seamă avertismentele venite de la spioni, cercetași și de la oficiali capitaliști, că a trăit în propria lume și că avea încredere exagerată în cuvântul lui Hitler. Dictatorul de la Kremlin ar fi fost fascinat de ideile și realizările lui Hitler din domeniul militar.
Istoricii ruși, pasionați de cercetarea evenimentelor militare, au publicat încă din anul 2005 un tabel cu datele referitoare la repartizarea tancurilor pe regiuni la data de 1 iunie 1941 și informațiile sunt mai mult decât șocante. Trupele sovietice din Regiunea Odessa nu erau slab dotate. Dimpotrivă. Iosif Stalin a fost de acord să fie deplasate diviziile spre Prut. Cade astfel teza dragă istoriografiei de la Moscova despre dezinteresul puternicului stăpân pentru problemele militare.
Generalii Kremlinului au trimis spre Prut 10 blindate de tip KV-1, cele ce nu aveau egal în lume. Se poate scrie că erau insuficiente în raport cu lungimea graniței dintre cele două state. Trupele române nu aveau tehnică blindată capabilă să distrugă noua mașină stalinistă de luptă. Este interesant de spus că nici Armata a XI-a germană nu dispunea de armament anticar care să perforeze cuirasa din oțel și marile unități puteau să fie manevrate pe la nord și sud de Iași. Au fost deplasate 50 de T-34 ce erau capabile să înfrunte orice blindat de la distanțe mari. Ar fi fost ideale pentru străpungerea pozițiilor românești.
Iosif Stalin a fost de acord cu deplasarea unui mixt de T-26 și BT-uri între Prut și Nistru și aceste grupări blindate puteau să efectueze manevre de ocolire în adâncimea teritoriului inamic. BT-7 era o mașină care putea să străbată distanțe mari în viteză și nu exista ceva comparabil în tabăra germană. Tunurile de calibrul 45 mm erau cele mai bune arme antitanc ale vremii. Se aflau în regiune și blindate T-37, numărul acestora fiind de 177 de exemplare. Mai erau și 48 din varianta modernă T-38. Istoricii nu le privesc cu admirație, dar erau singurele blindate amfibii ce nu aveau nevoie de adaptări speciale. Aceste tanchete erau perfecte pentru traversarea cursurilor de apă și ar fi fost ceva obstacole naturale în regiune. Puteau să ajute la tractarea bărcilor cu oameni și materiale.
T-37 și T-38 erau mașini pur ofensive și valoarea lor defensivă tindea la zero. Nici n-au mai fost produse după atacul german deoarece blindajul subțire și armamentul slab nu le recomandau pentru apărare. Tancurile clasice erau mai ieftine și mai performante.
Stalin era un om darnic la capitolul tancuri și le-a pregătit militarilor români o minune fierbinte. Au fost aduse în regiune mașini denumite OT-130 și OT-26, cele ce nu sunt prea cunoscute în lumea istoricilor. Erau prezente 18 unități și imediat se poate scrie că erau prea puține pentru un război în regiune. În realitate, erau mașini specializate ce nu aveau egal în România. Au fost produse special pentru lansarea de jeturi puternice de lichid incendiar și erau potrivite pentru neutralizarea centrelor de rezistență. Tancul este o mașină ofensivă, dar dragonii stalinisti erau pur ofensivi. N-au mai fost asamblate după iunie 1941, tunurile având posibilitatea să efectueze lovituri la distanțe mari și împotriva țintelor mobile.
Iosif Stalin s-a pregătit prea mult în vederea unei ofensive de proporții și Adolf Hitler a avut șansa să atace primul, ceea ce a dereglat toate socotelile de la Kremlin și s-a lăsat cu în dezastru pentru trupele deplasate prea aproape de frontieră. Dictatorul comunist a fost conștient de ceea ce se pregătea dincolo de frontiera de vest și efectua pregătiri masive în vederea continuării revoluției mondiale. România fusese condamnată de către centrul de putere de la Moscova, dar a fost acuzată că a provocat războiul mondial.
România avea în 1941 doar două variante: să se lase cucerită fără luptă sau să se opună militar până la capăt. S-a ales soluția eroică și s-a reușit distrugerea forțelor pregătite pentru cucerirea Europei.