S-a scris mult despre Al Doilea Război Mondial și au apărut două teze despre implicarea Uniunii Sovietice în conflict varianta oficială este cea care susține că a fost un război drept, de apărare, în fața agresiunii naziste. Poporului i-a fost inoculată această idee timp de decenii de către istorici lipiți de fondurile Kremlinului și de faima mediatică asigurată de putere. Cealaltă teorie istoriografică susține că liderii din jurul lui Stalin munceau din greu pentru a pune în practică ideea de revoluție mondială și întreaga omenire urma să fie cucerită pentru a se forma un uriaș lagăr comunist la nivel planetar. Această variantă este combătută prin introducere la teorii ale conspirației și utopice, resursele Uniunii Sovietice fiind insuficiente pentru un conflict de amploare planetară.

Istorici ruși mai îndrăzneți au căutat prin arhive și au fost publicate încă din anul 2005 informații despre producția de tancuri sub conducerea lui Stalin și este interesantă situația livrărilor principalelor tipuri de blindate grele și mijlocii din a doua jumătate a anului 1941, perioadă în care forțele germane se aflau în plină ofensivă. Infanteria era o categorie de armă ce cunoștea pierderi grele și era ușor de blocat prin focul mitralierelor din ce în ce mai numeroase. Nu erau probleme nici cu cartușele. Armele automate erau cheia apărării și coșmarul militarilor. Conducerea de la Kremlin nu era mulțumită nici de viteza medie de numai patru kilometri pe oră. Numai tancul satisfăcea poftele conducerii bolșevice prin viteza sporită și prin faptul că erau imune la gloanțele perforante și la proiectilele tunurilor anticar de calibru mic.

Uniunea Sovietică a avut o industrie capabilă să livreze în șase luni 930 de exemplare de KV-1, ceea ce ar fi echivalat cu circa cinci divizii blindate. Poate să pară foarte puțin și istoricii comuniști au pus accent pe această lipsă de capacitate industrială. Nu putea să fie Armata Roșie o forță agresivă la scară continentală.

Ceilalți cercetători pot contraataca cu importanța celor 1.886 de T-34, blindate medii în sistem sovietic, dar grele după calculele germane. Ar fi fost nouă divizii complete cu efective numai din tancuri moderne.

Tancurile sovietice au fost livrate în condițiile în care diviziile germane au ocupat marea uzină din Harkov și au reușit să blocheze Leningradul furnizor de KV-1. Au fost afectate și alte uzine care au fost trecute pe producția de război. S-a reușit evacuarea unor mașini speciale și a muncitorilor, dar nu s-a putut muta totul și astfel livrările au fost limitate.

Industria sovietică a fost concepută pentru război mondial și ar fi putut să asigure completarea unor divizii cu număr de ordine peste o sută și apoi să asigure înlocuirea pierderilor rezultate din lupte. Cele 4.867 de tacuri livrate în cele mai grele condiții sunt o dovadă că Stalin a jucat serios și a cerut numai mașini de calitate și cu rază mare de acțiune pentru cuceriri rapide. Nu erau probleme cu petrolul, populația trăind cu ceea ce lăsa regimul pentru supraviețuire. Milioane de oameni erau oricum în lagăre de concentrare și exterminare și nu aveau nevoie de bunuri și alimente.

Iosif Stalin s-a pregătit în cel mai serios mod pentru acțiuni ofensive de amploare, dar a avut o problemă: invazia germană. Nu s-a așteptat ca Hitler să dea ordin de atac doar cu ceea ce avea în iunie 1941, dar liderul de la Berlin nu gândea planificat riguros. A pornit la ofensivă cu ceea ce se găsea la dispoziție și cu stocuri reduse de carburant și muniții. Echipamentul ușor a favorizat acțiunile rapide, dar a fost o problemă când s-a simțit nevoia de tehnică grea și sistemul logistic a fost afectat de vastitatea spatiilor rusești. Liderul de la Kremlin n-a putut să creadă că Wehrmachtul va putea să atace și apoi să facă față renumitelor T-34 și KV-1. Dispozitivul sovietic era însă planificat pentru acțiuni ofensive și multe divizii erau amplasate în poziții avansate și aveau flancurile expuse. Pericolul încercuirii și loviturile aeriene au dus la retrageri în panică și la dereglarea întregului sistem de luptă.

Iosif Stalin a pregătit cea mai puternică industrie constructoare de tancuri și de camioane pentru capturarea Europei și soarta continentului fusese decisă. N-ar fi existat vreo forță care să se opună Armatei Roșii după înfrângerea Germaniei. Lagărul socialist ar fi urmat să se extindă la nivel european și ar fi fost pentru vecie.