Liderul comunist stătea adăpostit prin clădirile Kremlinului și făcea tot feluri de planuri privind extinderea lagărului comunist Jurase în ianuarie 1924 că va realiza revoluția mondială și trebuia să se țină de cuvânt ca un fel de preot suprem al noii religii politice. O țintă interesantă era Finlanda pentru a pune mâna pe un ținut vast care să apropie Armata Roșie de minereu de fier suedez, cel ce era interesant pentru furnalele Germaniei. Industria sovietică lucra intens pentru realizarea armelor realizării revoluției mondiale și cam era timpul să se treacă la punerea în practică a planurilor ce se tot trasau pe hartă. Erau multe mașini uzate moral, sar care puteau fi utilizate pe front în condițiile în care inamicul stătea prost în ceea ce privește motorizarea trupelor. Uzinele realizau noi și noi modele de tehnică performantă în vederea înlocuirii celei vechi.

Începerea războiului în Europa la 1 septembrie 1939 l-a încurajat pe Stalin să ordone concentrarea de trupe la granița cu vecinul nordic și la 30 noiembrie au fost declanșate ostilitățile. Nu s-a ținut cont de rigorile iernii și a urmat un adevărat prăpăd. N-a fost luată în calcul nici dorința locuitorilor de rezistență în fața invadatorilor ce doreau pământ și apă. A fost necesară aducerea de noi efective și de armament greu pentru a se putea realiza o pace cât de cât onorabilă. Iosif Stalin a fost obligat să recunoască starea dezastruoasă a trupelor angajate pe front în condiții catastrofale. Era necesară refacerea unităților și o instruire superioară a maselor de militari.

Stalin nu era omul care să cedeze ușor și s-a ajuns la un nou război din iunie 1941 în condiții de vară. Trupele Armatei Roșii nu mai erau oprite de zăpadă și de ger, dar în cer a apărut un avion cu o siluetă nouă în raport cu ceea fusese în Războiul de iarnă. Era modelul Brewster Buffalo de origine americană, dar generalii sovietici puteau să fie liniștiți din moment ce erau numai 44 de exemplare și nici nu existau prea multe piese de schimb. Poate spionii sovietici aflaseră câ aviatorii americani și englezi desconsiderau aparatul de zbor și-l vedeau util doar pentru misiuni de antrenament. Piloții doreau mereu motoare puternice și armament care să doboare țintele de la prima rafală, dar cei finlandezi au fost obligați să se descurce cu ceea ce s-a putut cumpăra din SIA.

Buffalo a fost considerat un rebut care putea să fie vândut pentru o afacere bună, dar aviatorii sovietici au avut parte de surprize neplăcute din partea inamicului capitalist. Militarii nordici erau deosebit de disciplinați și scoteau tot ce puteau din puținele avioane pe care tehnicienii le tratau cu cea mai mare grijă. Combinând puterea mitralierelor grele de calibrul 12,7 mm cu tactica folosirii a patru aparate, piloții finlandezi au reușit să facă un adevărat prăpăd prin doborârea a 477 de avioane inamice de toate tipurile. Ofițerii nu înregistrau ușor victoriile aeriene și este posibil să fi fost o sumă apropiată de realitate. Este posibil să fi fost mai multe victime, dar ceea ce a căzut în teritoriul sovietic sau în mare nu puteau fi consemnate în acte. Altele au fost avariate și n-au putut să sprijine trupele cu puternice bombe explozive. Nici modernele bombardiere Pe-2 nu rezistau la tirul precis al mitralierelor grele.

Hans Wind a fost pilotul cu cele mai multe reușite și i-au fost recunoscute 39. A fost urmat de genialul Juutilainen cu 34 de reușite. Avionul BW-264 este considerat unul din cele mai eficiente din istorie prin cele 42 de reușite și o contribuție la doborârea altui inamic.

Stalin a fost silit să accepte încetarea ostilităților pentru a nu mai pierde escadrile întregi pe un front secundar în fața combinației de Buffalo și Me-109, aparatul german fiind preferat deoarece în varianta G era din altă generație în ceea ce privește puterea de foc și viteza. Stalin a pierdut războiul la nivel strategic prin epuizarea trupelor pe frontul înghețat și apărat cu înverșunare de piloții care aveau o îndemânare deosebită.