Există astăzi o adevărată obsesie pentru a demonstra că Adolf Hitler a fost un personaj negativ în istorie și televiziunile se întrec în a prezenta documentare despre nazism. Cea mai mare ură se manifestă la Kremlin și denazificarea a fost mereu o idee dragă celor care ajung în centrul de putere moscovit. Se motivează că invadatorii vestici au făcut prăpăd până la Sankt Petersburg, Moscova, Stalingrad și Caucaz. Articole și cărți voluminoase conțin date despre distrugerile și crimele săvârșite de forțele de invazie.

Istoricii ruși și occidentali trec prea ușor peste evenimentele începute din 19 august 1939, zi din care a început o colaborare fructuoasă între Uniunea Sovietică și Germania nazistă. Kremlinul a crescut prin toate mijloacele o forță militară care a devenit un pericol mortal pentru Europa și pentru lagărul comunist.

Iosif Stalin, prin intermediul lui Molotov, a spus că este de acord cu semnarea pactului politic numai dacă se realizează o înțelegere economică. Adolf Hitler a fost de acord și s-a ajuns la semnarea renumitului Pact Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939, cel despre care Kremlinul a spus că a fost impus de Berlin. S-a mai scris că prim înțelegerea din august s-a ajuns la evitarea războiului timp de aproape doi ani.

Cele două state totalitare au început să colaboreze și Germania a început să primească materii prime de care aveau nevoie fabricile naziste. Cel mai scump metal era platina și produsul nu era folosit la realizarea de bijuterii. Au fost aduse 2 800 t de metal care a fost utilizat drept catalizator în industrie. Un domeniu în care excela platina era cel al obținerii de acid sulfuric, amoniac și acid azotic, produse indispensabile în domeniul explozibililor militari.

Sovieticii au trimis spre Reich 26.300 t de crom și se poate spune că erau puține și nu ajutau prea mult în cadrul efortului de război. Problema este că metalul se putea utiliza în producerea de blindaje, țevi de arme sau proiectile perforante si Wehrmachtul a reușit să uimească omenirea cu anumite tipuri de arme, Panzer devenind un termen de legendă. Au fost oferite și 2.200 t de nichel, alt element chimic necesar în aliajele fierului.

Actualii cercetători pot scrie că au fost oferite cantități reduse de metale strategice și astfel Stalin n-a contribuit în mod decisiv la întărirea inamicului ideologic. Materialele strategice erau însă utilizate în cantități reduse pentru sporirea calităților oțelului, cromul fiind folosit în mod obișnuit până la două procente din compoziția aliajului obișnuit. Nichelul nu trecea de patru procente și se știa că metalurgiștii germani erau renumiți pentru spiritul de economie încă din Primul Război Mondial.

Strategia lui Stalin de livrare a materialelor strategice a fost deosebit de bine planificată și cromul a fost livrat în cursul anului 1940, ceea ce înseamnă că a fost ajutată industria germană să producă tehnică de luptă împotriva Angliei și Franței, state ce nu erau pe gustul liderului comunist din punct de vedere ideologic și care urmau să piară în numele comunismului. Ar fi fost o misiune dificilă pentru Armata Roșie să ajungă să lupte prin întreaga Europă și s-a preferat trimiterea trupelor germane în vest. Conducerwa de la Kremlin putea să admire cum trei mari puteri se distrugea reciproc și mai punea ceva metal pentru ajutorarea zisului aliat. Nu trebuia să fie prea mult material strategic și s-au făcut calcule astfel încât Wehrmachtul să nu aibă stocuri deosebite.

Mai este interesant un alt aspect. Stalin obținea nichel din regiunea Norilsk și acolo forța de muncă era reprezentată de deținuții politici ce munceau în condițiile zonelor polare. Oamenii erau istoviți până la exterminare pentru a livra lui Hitler metalul prețios pentru producția de armament.

Stalin a dorit să folosească Germania drept un berbec cu care să distrugă Occidentul enervant prin gândirea liberă și alianța cu un stat totalitar era o plăcere. Trebuia să se ajungă la lupte de tip Primul Război Mondial, capitularea Franței în iunie 1940 nefiind ceva planificat. Rezistența Angliei a fost o plăcere deosebită pentru Stalin și ar fi fost de dorit generarea de mai multe pierderi în ambele tabere.

Iosif Stalin l-a crescut pe Hitler pentru nimicirea Europei, dar mecanismul militar nazist s-a dezvoltat prea repede și prea mult, ceea ce a fost o surpriză neplăcută pentru cel ce calcula mereu planuri la nivel mondial. Atacul de la 22 iunie 1941 a fost dus și cu mașini ce aveau în structură metal furnizat de autoritățile sovietice și rezultatele sunt cunoscute.