Al Doilea Război Mondial a început în anul 1939 și au intrat în legendă drept model de eficientă tancurile germane denumite Panzer și acțiunile rapide de manevrare a forțelor inamice au fost denumite Blitzkrieg. Aliații au fost uimiți și de numărul de blindate realizate de Reich și Hitler a părut un fanatic sprijinitor al diviziilor cuirasate, al războiului modern. Așa și este prezentat prin cărțile de istorie și prin documentarele colorate.
Realitatea este că a existat un dictator și mai crud și mai obsedat de tehnica militară. Iosif Stalin a fost cel care a declanșat în 1927 industrializarea forțată și s-a trecut la construirea de combinate metalurgice și de uzine mecanice. Aceasta a fost prima etapă și a fost urmată de trecerea la producția în mare serie a mașinilor militare din toate categoriile. Oțelul proaspăt obținut a început să ia formă de tancuri și nu era de glumit dacă nu se îndeplinea planul stabilit în ceea ce privește producția de tancuri. S-a reușit astfel ca la 22 iunie 1941 să fie disponibile 18.691 de tancuri de toate tipurile și era o forță copleșitoare prin număr și prin calitate.
Tancurile nu sunt mașini care să fie păstrate în depozite fără să fie utilizate în acțiuni ofensive deoarece se uzează moral și, în plus, sunt un important consumator de muniții și combustibil. Trebuie să fie formate și echipaje specializate. Alte categorii de arme trebuie să fie dezvoltate și utilizate pentru sprijinirea maselor de blindate. Stalin era obligat să le utilizeze, dar, conform istoricilor contemporani, nu se pricepea la problemele militare și n-a înțeles rolul concentrării mașinilor la nivel tactic și nici la cel strategic. Era doar un fanatic politic plecat din seminarul ortodox. Statistica cunoscută de istoricii ruși din 1999 confirmă că existau 743 de tancuri funcționale în Districtul Militar Odessa. Comandamentul sovietic adusese 3,97% din toate tancurile împotriva României, ceea ce însemna că Stalin nu credea în cuvintele lui Hitler. Mai mult. Se pregătea să acționeze ofensiv prin dispunerea de patru divizii comparabile cu cele germane. Cum în Moldova se găseau doar forțe blindate românești, modeste prin puterea de foc, Kremlinul a putut să considere că este pregătit pentru acțiuni ofensive, mai ales că noi eșaloane erau deplasate în secret spre vest.
Iosif Stalin a fost acel conducător care a înțeles cel mai bine importanța blindatelor de toate tipurile și a pregătit industria pentru producția de mare serie cu mult înainte de venirea lui Hitler la putere și a conceput o forță mobilă cu care să cucerească întreaga Europă prin operațiuni în adâncimea teritoriului inamic. Au fost dezvoltate exact tancurile necesare pentru încercuiri prin modelul BT. Lovitura germană din 22 iunie 1941 a fost peste orice scenariu sovietic prin manevrele realizate pe spații vaste și în timp scurt. Comandamentul sovietic a trebuit să caute resurse mobile pentru a încerca să închidă spărtura și sovieticii au deplasat spre nord noi și noi batalioane de tancuri. Armata a XI-a germană și cele două armate române au putut să înainteze în Basarabia și apoi în Ucraina.
Iosif Stalin a fost obsedat de tancuri și militarii germani au fost șocați să vadă mase de blindate care veneau din viitor și parcă un vrăjitor ridica din pustiurile Asiei mase de mașini și de oameni care să le pună în mișcare. Adolf Hitler n-a avut o viziune strategică și industria Reichului a realizat mașini puține și de slabă calitate, succesele de tip Blitzkrieg ascunzând adevăratele nevoi ale armatei. Tipurile realizate de uzine erau uzate moral, dar liderii naziști și industriașii erau interesați să le mențină în producție.
Uniunea Sovietică a început înarmarea în domeniul tancurilor de toate tipurile și a fost pregătită pentru zdrobirea lumii libere în vederea îndeplinirii planurilor privind revoluția mondială. Dictatorul sovietic avea o vârstă, simțea presiunea timpului asupra unui corp slăbit și trebuia să îndeplinească promisiunile din jurământul depus în ianuarie 1924.