Istoriografia de pe întreaga planetă susține că în iunie 1941 Uniunea Sovietică nu era pregătită de război din cauza ideilor lui Stalin privind încrederea în cuvântul lui Hitler. Specialiștii din spațiul sovietic s-au întrecut în găsirea de argumente privind lipsa dotării și toată vina a fost dată pe liderul de la Kremlin, obligatoriu bolnav psihic. A fost lansată și teza privind planurile de realizare a unei ofensive de amploare în numele revoluției mondiale, dar imediat au fost declanșate lupte crâncene între experți, conservatorii considerând că ideile sunt greșite din punct de vedere științific și aparțin de domeniul teoriei conspirației. Oare cine să aibă dreptate? Înverșunarea specialiștilor parcă ascunde ceva.

Wehrmachtul a atacat Uniunea Sovietică folosind divizii de Panzere ce aveau drept cel mai bun tanc modelul Panzer IV, cel ce era distribuit în câte 30 de exemplare pentru fiecare mare unitate blindată. Stalin n-ar fi trecut industria pe picior de război, dar dispunea de modelul KV-1 în suficiente exemplare pentru a dota 12 divizii după model german. T-34 a provocat un șoc tanchiștilor germani în ceea ce privește dimensiunile și performanțele în luptă. Stalin putea să întărească aproape 30 de divizii de tancuri, ceea ce însemna un tsunami de fier fără egal în lume.

Informațiile oferite de spionajul sovietic erau de calitate și erau cunoscute performanțele mașinilor de luptă ale Reichului. Cele mai multe puteau să tragă de la un metru într-un KV și nu se întâmpla ceva. Stalin a trimis spre vest mașini suficiente pentru a completa 10 divizii la cele mai înalte standarde și nu avea de ce să fie neliniștit. Dimpotrivă. Hitler ar fi trebuit să fie neliniștit de ceea ce se întâmpla dincolo de frontieră. Interesant este că spionajul german nu știa ceva despre KV-uri și T-34. Nici amploarea concentrării nu era bănuită.

Stalin era singurul conducător care a trecut economia pe picior de război, dar evenimentele au evoluat astfel încât s-a ales praful de toate pregătirile strict planificate. Istoricii nu vor să țină cont de adevăr și au rămas atașați de minciuna privind lipsa de pregătire a Armatei Roșii. Uniunea Sovietică avea prea multe tancuri noi și, mai ales, din cele concepute înainte de 1939.

Blindatele sovietice din seriile BT și T-34 erau concepute pentru acțiuni în viteză și-n adâncimea teritoriului inamic, rezervoarele de combustibil fiind generoase. Calculele au fost făcute pentru o ofensivă de amploare, dar pătrunderea tancurilor germane a dereglat mecanismele Armatei Roșii prin distrugerea depozitelor de carburanți și a celor de muniții. Au fost necesari patru ani pentru ca planurile să fie reluate și abia contactul cu trupele americane a oprit extinderea lagărului comunist.