Stă scris în cărțile de Istorie că România interbelică a fost un stat slab dezvoltat, cel mult agrar – industrial deoarece o mare parte din populație trăia în mediul rural și se ocupa de agricultură extensivă. N-a fost atins un grad de industrializare precum cel al statelor vestice.

Datele recensământului din anul 1930 demonstrează că economia României se transforma de la o zi la alta și au fost înregistrate 273.227 de fabrici, ateliere și magazine risipite pe întregul teritoriu al țării. Erau încadrați în muncă 947.739 de oameni și a început o atragere a femeilor în producție, deja 179.205 fiind salariate. Se apropia de un procent din totalul populației.

Se manifesta și un proces de concentrare a forței de muncă în centre mari de producție, cele care realizau mărfuri la nivel național și chiar pentru export. Existau 103 fabrici care aveau peste 501 angajați fiecare, ceea ce era mult în epocă pentru o economie ce se dezvolta în funcție de legea cererii și a ofertei. Se ajungea la 117.416 persoane ce nu mai trăiau din agricultură. Orice istoric, urmând o psihologie comunistă, va spune că era prea puțin. S-ar putea să aibă dreptate, dar mai existau alte 259 de întreprinderi din diferite domenii ce aveau între 201 și 500 de angajați, efectivul total urcând la 82.055 persoane.

România începea să producă mașini în ritm alert pentru o țară la început de drum și deja erau 989 de angajați ce asamblau avioane, fabrica din Brașov având 895 de salariați. Cei mai mulți oameni erau primiți în 14 întreprinderi de material rulant și acestea asigurau nivelul de trai pentru 17.159. Industria putea să asigure necesarul de locomotive și vagoane. Nici întreținerea acestora nu mai implica străinătatea.

Afacerile în România interbelică se dezvoltau în spirit capitalist și statul solicita din ce în ce mai multe mărfuri și mașini. Sporeau și cererile populației, produsele industriale ajungând în cele mai îndepărtate sate. Erau multe de făcut în țară, dar zvonurile despre un nou război mondial au deturnat o mare parte a resurselor spre domeniul militar. Multe fonduri au fost consumate pentru aducerea de mașini-unelte necesare producerii de armament din ce în ce mai sofisticat.