Statul național român s-a format în anul 1918 și a fost recunoscut la nivel internațional prin tratatele din Sistemul Versailles. Istoricii din perioada comunistă și cei din lumea democratică de după 1989 n-au fost mulțumiți cu realizările din epocă și au pus accent pe aspectele negative din epocă, repetate până la refuz pentru ca masele de cititori să rămână cu ideea că înainte de 1944 a fost deosebit de rău.

Anuarul statistic al României din anul 1940 a fost puțin studiat pentru că afirmațiile senzaționale sunt scrise repede și fără documentare serioasă. Viața este scurtă și merită să fie trăită. Realitatea a fost că țara progresa cam mult și cam repede, ceea ce nu trebuie să fie spus deoarece ar fi rezultat că regimul comunist a însemnat nenorocirea absolută. Voluminosul tom cu date din toate domeniile de activitate a fost dat uitării și au fost folosite oricare alte surse de documentare.

Un capitol interesant din anuar este cel care se referă la excedentul de locuitori din perioada interbelică și cifrele existente pentru întreaga țară sunt uluitoare. Populația românească a sporit cu 203.564 de persoane, ceea ce însemna peste un procent din totalul locuitorilor înregistrați la recensământul din 1930. Era o creștere sănătoasă pentru a menține viguros neamul statului din Carpați. Acest spor demografic a provocat îngrijorare mare în capitalele țărilor vecine. Populația maghiară a avut un excedent natural de numai 9,780 de persoane, ceea ce ducea în mod automat la o diminuare a presupuselor drepturi asupra teritoriilor revendicate la vest de linia Carpaților. Sporul demografic al slavilor din România Mare a fost de 14.134 de locuitori și datele erau enervante pentru conducerea de la Kremlin, cea care încerca să se folosească de etnie pentru a justifica politica de expansiune în dauna vecinilor. Era doar primul pas în politica de cucerire a întregii planete, revoluția mondială fiind ideea centrală a ideologiei comuniste.

Centrele de putere de la Budapesta și Moscova au făcut totul pentru a submina România Mare și acțiunile au dat rezultate în anul 1940. O lume bună și-n plin progres nu putea să fie lăsată în pace. Ura a rămas o caracteristică fundamentală a gândirii celor care ajung la putere și trebuie să emită oarece idei pentru a demonstra că fac ceva. Toată perioada interbelică au lucrat la subminarea României Mari prin orice mijloace subversive.