Se știe din cărțile științifice, articole de popularizare și din presă că a fost o epocă în care economia mondială n-a mai funcționat, nivelul de trai s-a prăbușit și tensiunile sociale și politice au dus la un nou conflict mondial. Răul a pornit de la New York în toamna anului 1929 și s-a extins în întreaga lume timp de un deceniu. A fost un prăpăd care a avut la origini sistemul capitalist de producție, cel ce era dominat de concurență și speculații până la prăbușire economică. Elitele vremii au încercat să se opună, dar forțele lor au fost prea slabe pentru a face față unui adevărat tsunami economic. Poveștile sunt repetate de ani de zile prin facultățile de Istorie sau prin cele cu profil economic. Mediul virtual este plin de povești despre nenorocirile interbelice.

Se spune că s-a înregistrat chiar din 1928 o scădere a activității din capacitățile industriei grele și orașele dependente au avut mult de suferit. Activitatea din construcții practic a încetat se spune astăzi în cea mai mare enciclopedie virtuală. Datele statistice publicate de foarte multă vreme vin să demoleze aceste mituri, dar savanții din cele două domenii de activitate se fac că nu le văd.

Problema este că se producea prea mult în epocă și aceasta era cauza politicienilor. Iosif Stalin, temutul dictator comunist, a ordonat începerea industrializării forțate începând din anul 1927 și erau obligatorii ritmuri înalte de dezvoltare. Producția de fontă a ajuns în 1930 la 4,2 milioane de tone și astfel a fost egalată realizarea economiei țariste din 1913. A intrat în funcțiune uriașul combinat metalurgic de la Magnitogorsk și a fost posibilă atingerea în 1940 a unei producții de 15 milioane de tone. Iosif Stalin era foarte atent cu producția de metale și este înregistrată în această epocă o dezvoltare fără precedent a metalurgiei.

Este evident că astfel s-a dezvoltat economia, oamenii aveau de lucru și nici măcar nu se mai poate discuta despre recesiune. Se poate demonstra chiar că economia de tip marxist era superioară celei de tip capitalist. Realitatea este complet diferită de ceea ce făceau politicienii și spuneau specialiștii. Combinatul de la Magnitogorsk și alte obiective industriale au fost ridicate în mare parte prin munca deținuților politici, cei care trăiau cu speranța că poste bir ajunge vreodată liberi. Erau luați țăranii de pe ogoare și trimiși să construiască sau să caute cărbuni de minereuri prin pustiurile Uniunii Sovietice.

Totuși, nivelul de trai nu dorea să crească și chiar s-a înregistrat o cumplită foamete în anii 1932 și 1933. Fenomenul cumplit din Ucraina este cunoscut astăzi sub numele de Holodomor. Care este explicația pentru aceasta nenorocire? Să fie Marea Criză Economică? Propaganda de partid a spus că Uniunea Sovietică n-a fost atinsă de fenomenul specific lumii capitaliste. Adevărul este că s-a dezvoltat prea mult industria constructoare de mașini, statul prelua marfa și apoi se producea nimic. Mai mult. Bunurile industriale necesitau o întreținere specială și consumau mult.

Recesiunea din Rusia comunistă a avut drept cauză combinația dintre munca forțată și dezvoltarea industriei cu destinație specială. Au fost asamblate în 1932 3.121 de tancuri de diferite tipuri și nu exista stat înlume care să dețină o astfel de capacitate de producție. În plus, blindatele performante erau apoi trimise unităților care le foloseau și apoi le întrețineau. Organismul militar costa deosebit de mult și nu putea să fie țară în lume care să dețină echivalentul a 15 divizii complete de tancuri noi. Franța, care era considerată principala putere terestră, avea o flotă compusă îndeosebi din vechituri de tip Renault FT-17 și rămase la nivelul războiului mondial. Uniunea Sovietică dispunea acum chiar de 396 de tancuri de cavalerie de tip BT-2.

Industria sovietică a fost dezvoltată numai și numai pentru revoluția mondială și nu conta soarta oamenilor din lagărul socialist.