S-a povestit mult despre recesiunea pornită în SUA în octombrie 1929 în urma prăbușirii bursei din New York și fiecare autor a mai adăugat un aspect întunecat despre ceea ce s-a petrecut peste ocean și apoi în restul lumii. S-a spus cu tărie că industria nu mai mergea și lucrările în construcții au fost practic oprite. Totul era o catastrofă generată de viciile sistemului de producție de tip concurențial, capitalist.
Mareșalul sovietic G.K. Jukov a scris o carte de memorii despre ceea ce s-a întâmplat până-n 1945 și volumul este o deosebită lectură pentru orice istoric pasionat de istoria contemporană. Autorul ne informează în varianta tradusă în limba română că în perioada 1929 – 1937 au fost construite 500 de nave de luptă și auxiliare. Asamblarea unei flote noi în timp scurt înseamnă un gigantic efort industrial și financiar, oțeluri speciale fiind necesare pentru blindaje, țevi de tun și proiectile de mare putere. Autorul uită să precizeze că deosebit de scumpe erau șantierele navale unde erau asamblate mașinile speciale. Orașul Leningrad trăia în mare măsură din asamblarea de vapoare militare și întreaga țară trimitea resurse spre masele de muncitori de pe malul Nevei.
Informația poate să treacă neobservată și nici măcar nu este amintită prin manualele școlare sau prin tratatele științifice. Aceste cuvinte care au aparținut unui reprezentant al înaltelor cercuri de la Moscova, permise spre publicare de către aparatul cenzurii, dau peste cap toate teoriile elaborate de către specialiști timp de decenii. Industria omenirii a construit și orașele nu erau afectate de recesiune. Problema era că mărfurile realizate, de exemplul crucișătoarele ușoare și distrugătoarele, nu erau utile populației și nici nu ajutau în vreun fel la creșterea nivelului de trai. A fost sărăcie deosebită tocmai din cauza apariției unei flote supradimensionate în timp scurt. Chiar dacă se construiește mult și astfel muncitorii au de lucru, restul economiei trebuie să suporte efortul militar și să pună la dispoziție oțel, metale neferoase, explozibili, hrană pentru muncitori, energie electrică și tot ceea ce este necesar unor comunități ce lucrează numai pentru distrugere.
Marea Criză Economică a fost generată în bună măsură de politicile de înarmare ale Uniunii Sovietice.