Fenomenul de recesiune ar fi pornit din SUA în toamna anului 1929, dar semnele ar fi fost evidente încă din 1928. A fost un tsunami care a dus în final la grave probleme sociale și politice, agravate de înmulțirea extremiștilor de toate nuanțele. Elitele timpului au încercat să se opună, dar puterile lor au fost prea slabe în raport cu ceea ce provoca proasta funcționare a sistemului de producție de tip capitalist. Orașele au avut mult de suferit, în special cele dependente de industria grea. Activitatea din construcții a fost practic oprită. Specialiștii s-au întrecut în descoperirea de aspecte negative și au realizat imagini de coșmar cu falimente, sinucideri și șomaj. Poveștile au devenit adevăr științific și sunt repetate insistent prin toate mijloacele.
Această repetare parcă ascunde ceva deosebit de grav și generații întregi de experți au încercat să facă totul pentru a camufla adevărul cel crud. Acesta a fost că o adevărată gaură neagră a apărut în anul 1926 și a început să aspire fondurile bugetului până când s-a ajuns să mai fie bani pentru nevoile populației.
Germania era un stat învins în Primul Război Mondial și nu mai avea voie să dețină o flotă pentru supremație planetară, dar conducerea Republicii de la Weimar și apoi cea din Al Treilea Reich adorau ideea să se treacă la asamblarea de vapoare militare din ce în ce mai puternice și mai performante. Erau afaceri cu bani mulți și interesele erau pe măsură.
S-a început cu crucișătoare ușoare deoarece armamentul de la bord nu era văzut ca amenințare pentru Royal Navy. S-a început cu Clasa Königsberg în anul 1926 și s-a ajuns la cinci unități până-n 1935, două nave formând Clasa Leipzig, mai bine protejate și construite. Conducerea României Mare ar fi dorit un astfel de vapor militar, dar puterea financiară n-a fost suficientă.
Berlinul visa la nave cu o mare putere de foc și a cerut crucișătoare grele din Clasa Deutschland și munca în șantier a început în anul 1929, exact în perioada de recesiune și au fost finisate până-n 1936. Erau adevărate cetăți plutitoare cu câte șase tunuri de calibrul 280 mm, ceea ce le-a adus denumirea de cuirasate de buzunar și un avantaj net în raport cu crucișătoarele grele clasice, cele ce aveau piese de artilerie de calibrul 203 mm. Amiralii germani au cerut și acest tip de navă a început să fie construit din 1935. Au fost terminate trei din cele cinci unități până-n 1940 și fiecare folosea câte opt tunuri de calibrul 203 mm.
Regimul nazist nu se putea mulțumi cu puțin și Hitler a cerut cuirasate pentru a sublinia forța industriei germane. Au fost începute din 1935 cele două exemplare ale Clasei Scharnhorst, coloși finisați înainte de declanșarea ostilităților. Au fost dotate cu câte nouă guri de foc de calibrul 280 mm și a fost găsit oțel de blindaj gros până la 360 mm.
Era prea puțin și s-a trecut în 1936 la punerea chilei cuirasatelor Bismarck și Tirpitz, cele ce reprezentau o adevărată revoluție în domeniul artileriei de bord prin cele opt tunuri de calibrul 380 mm. A fost un efort industrial deosebit și au fost consumate materiale strategice din ce în ce mai puține.
Efortul industrial a fost oprit la capitolul vapoare principale de luptă după 1 septembrie 1939 și doar proiectele inițiate în perioada interbelică au fost terminate.
S-a scris că a fost recesiune cumplită, dar în Germania au fost construite până la comisionare 12 vapoare de luptă și acestea apoi consumau cantități importante de petrol și muniție specială. Procesul de înarmare a început în anul 1926 și a fost accelerat pe măsură ce timpul trecea și Hitler tot visa la Germania Mare.
Marea Criză Economică a fost provocată de politicienii epocii și aceștia nu erau interesați de prosperitatea și fericirea maselor populare. Industria grea germană trebuia să fie motorul politicii de expansiune și locuitorii urmau să fie pionii noii politici agresive.