Economia mondială a înflorit după Primul Război Mondial și se părea că omenirea a devenit mai bună și mai înțeleaptă. Totuși, în octombrie 1929 s-a prăbușit bursa din New York și a pornit o recesiune fără precedent în istorie. Specialiștii consideră că sistemul de producție capitalist a fost de vină și mulți au fost cei care au văzut atunci că numai planificarea riguroasă ar fi fost o soluție pentru redresare și evitarea fenomenelor de marasm economic.

Recesiunea începută in toamna anului 1929, unele semne fiind vizibile încă din 1928, a rămas în amintirea cărților drept acea perioadă de timp în care fabricile n-au funcționat și construcțiile au fost practic oprită. Această prăbușire a cifrei de afaceri a dus la o sărăcie generalizată, tensiuni sociale și la declanșarea unui nou conflict mondial. Elitele vremii au încercat să oprească valul nimicitor, dar n-au fost în stare să se opună unei forțe planetare.

Realitatea a fost că liderii epocii au făcut multe, dar ceea ce realizau nu ajuta economia și nici nivelul de trai nu putea să crească prin ideile celor care au ajuns cumva la putere. Uniunea Sovietică era văzută ca un fel de nou paradis economic, dar sărăcia a fost împinsă până la cumplită foamete denumită Holodomor. Era uimitor fenomenul din moment ce fabricile sovietice se înmulțeau și erau de mari dimensiuni.

Adevărul era că Iosif Stalin a inițiat industrializarea forțată și cerea mereu mai multe mărfuri, dar efectele au fost catastrofale. Produsele erau cu destinație specială, scumpe și nu ajutau cu ceva populația. Oamenii munceau și nu ieșea ceva util. Au fost livrate 215 automobile BA-27 și acestea au fost preluate de stat în perioada 1927 – 1931. Statul a plătit și apoi mașinile au fost luate și utilizate fără să producă valoare.

Erau automobile blindate ce aveau rezervoare de câte 80 de litri și au fost trimise către unitățile poliției politice pentru a trage cu tunurile de calibrul 37 mm și cu mitraliere DT de calibrul 7,62 mm. Altele au fost trimise diviziilor Armatei Roșii, dar tot nu realizau ceva util.

Au fost folosite intens și încă mai existau în 1941 203 exemplare. Ar fi bine să se spună adevărul că autoritățile de la Moscova au fost interesate de dezvoltarea mașinilor cu destinație specială, cele care în perioada 1931 -1941 au fost folosite împotriva populației sovietice și apoi împotriva locuitorilor din statele vecine, cele care erau condamnate să facă veșnic parte din lagărul comunist.

Se poate spune că erau numai 215 exemplare și nu consumau prea multe resurse în raport cu înfloritoarea economie sovietică. Greșit! Mașinile de luptă aveau nevoie de combustibil de calitate în timp ce țăranii n-aveau voie să dețină nici măcar gaz pentru iluminat și gătit. Mai erau de livrat ulei pentru uns motoarele și lichid hidraulic. Statul urma să asigure munițiile ce consumau oțel, cupru, zinc, plumb și explozibil. Deținuții politici munceau până la exterminare pentru a obține minereurilor ieftine necesare cartușelor. Piesele de schimb și întreținerea blindatelor adăugau costuri suplimentare.

Mașinile dotate cu tunuri erau mai ieftine și mai rapide decât tancurile, dar tot nu satisfăcea conducerea de partid și un automobil blindat ușor ar fi fost de dorit. Au fost realizate 60 de blindate D-8 și D-12 ce ajungeau și la 85 km/h. N-au mulțumit ofițerii din cauză că puterea de foc a mitralierei de calibrul 7,62 mm a fost definită drept insuficientă și nici blindajul nu rezista la gloanțele armelor de infanterie.

Marea Criză Economică a fost plină de realizări tehnice deosebite, dar produsele cerute de politicieni și state au fost asamblate cu costuri ridicate și care consumau resurse naturale, energie electrică și forța de muncă a tehnicienilor. S-a scris că recesiunea a stat la baza declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial, dar datele despre ceea ce produceau fabricile arată că pregătirile pentru conflict au început încă din 1926 și au provocat marasmul economic.

Sunt numai două exemple din ceea ce realiza industria sovietică la ordinele lui Stalin și nu se poate spune că fabricile industriei grele nu aveau comenzi. Combinatul metalurgic de la Magnitogorsk a fost ridicat tocmai în perioada de recesiune, dar oțelul era dirijat spre uzinele mecanice cu destinație specială.