Recesiunea economică a început în toamna anului 1929 și activitatea în uzinele industriei grele s-a prăbușit. Domeniul construcțiilor a fost lovit din plin și investițiile practic au încetat. A fost în mod real un prăpăd care a dus la prăbușirea nivelului de trai și la tensiuni sociale și politice ce se vor solda cu un nou război mondial, mai devastator decât precedentul. Politicienii au încercat să se opună fenomenului distrugător, dar forțele lor au fost prea slabe. Sistemul economic capitalist a fost de vină pentru toate nenorocirile, a fost criticat și s-a mers tot înainte.

Uniunea Sovietică părea să fie diferită de lumea capitalistă și autoritățile de la Kremlin au declarat sus și tare că economia socialistă era în plin avânt și totul era planificat riguros și științific. Partidul unic nu putea să greșească și realiza totul în mod revoluționar. Fabrici uriașe precum combinatul metalurgic de la Magnitogorsk erau ridicate în preajma centrelor urbane existente deja sau lângă așezări noi. Industria mondială cunoștea un proces de transformare în funcție de descoperirile științifice și tehnologice.

Nivelul de trai nu dorea să crească în ciuda laudelor din presă și era un fenomen ciudat din moment ce uzinele duduiau, ceea ce istoricii și economiștii uită să spună. S-a ajuns în Uniunea Sovietică la o foamete teribilă și aceasta este cunoscută sub denumirea de Holodomor. Foametea din perioada 1931 – 1933 a dus la moartea a 6 – 8 milioane de persoane. Cum a fost posibil un astfel de prăpăd dacă întreprinderile depășeau producția și otrăveau apele, solul și aerul?

Uniunea Sovietică a fost acel organism politic având economia organizată în jurul industriei cu destinație militară. Iosif Stalin trăgea din pipă și cerea date exacte despre producția de armament. Rezultatele au fost uimitoare și 24.708 avioane de toate tipurile au fost construite în perioada 1928 – 1938. Oare cum este posibil ca istoricii să scrie că nu s-a construit ceva deosebit în perioada zisă de recesiune? Oare au mințit sau n-au cunoscut datele publicate?

Cercetătorii din domeniul istoriei contemporane n-au vrut să spună adevărul din motive de stângism sau au fost mulțumiți să repete ceea ce au spus specialiști faimoși timp de decenii. În realitate, Stalin a contribuit la agravarea și extinderea recesiunii la nivel de mase. A luat cu mitraliera produsele agricole și le-a dat pe tehnologii militare sau pe utilaje cu destinație specială. Fabrici întregi erau cumpărate din lumea capitalistă și patronii satisfăceau orice cerere venită din partea dictatorului de la Kremlin, cel ce nu se târguia prea mult atunci când era vorba de ceva ce-l interesa. Dezvoltarea uzinelor staliniste a fost realizată în epoca în care se zice că n-au fost făcute fabrici, dar a fost cumpărată chiar din SUA o întreagă uzină de tractoare și aceasta a fost montată la Stalingrad. Renumitul Ford i-a oferit capacități de producție pentru automobile și camioane.

Marea Criză Economică a fost o făcătură inventată de către politicieni, oameni de afaceri, jurnaliști și savanți pentru a se ascunde faptele ziselor elite, politicile de înarmare începute în mod accelerat din 1926. Conducătorii marilor puteri au dus o politică pur criminală de înarmare și a dirijat fondurile spre industria militară. A fost normal să nu fie bani pentru școli, spitale, aprovizionare cu alimente și cu apă sau medicamente.

Unii istorici conservatori, obișnuiți să tot repovestească textele scrise de alții, vor spune că n-ar fi fost suficiente avioanele staliniste pentru a deregla piața mondială și pe cea sovietică. Aparatele erau mici, foloseau lemn și multă pânză, materiale aflate din abundență în lagărul sovietic. Realitatea a fost complet diferită de ceea ce cred cei ce sar mai mereu peste domeniul militar. Iosif Stalin nu era un conducător care să se încurce cu mărunțișuri zburătoare și a dat ordin să fie asamblate avioane TB-3 începând din 1930. Producția a încetat în anul 1937 după o serie de 818 exemplare și modelul din 1934 avea masa de 11.200 kg. Se poate spune că erau utile pentru transport de persoane sau de mărfuri speciale, dar aeronavele n-au produs ceva util din cauză că au fost proiectate drept bombardiere strategice și nu exista vreo mare putere care să dețină o flotă de bombardiere grele, cele ce erau dificil de construit din cauza dimensiunilor și structura de rezistență impunea folosirea unor materiale speciale. Italia fascistă și Germania nazistă n-au reușit să dezvolte armate aeriene și bombardiere strategice adevărate în mare serie. Nici Japonia n-a avut fabricile necesare asamblării avioanelor cu patru motoare. În plus, nu existau cantitățile impresionante de carburant necesare pregătirii unui raid.

Toate lipsurile din perioada de recesiune au fost rodul muncii celor ce spuneau că fac totul pentru fericirea popoarelor. Au căutat apoi metode pentru a ascunde politicile criminale și au reușit cu ajutorul intelectualilor năimiți și cu cel al jurnaliștilor care au promovat numai ceea putea să fie rău în societate.

Termenul de Marea Criză Economică trebuie să dispară din istoriografie.