Conducătorii marilor puteri considerau că primul conflict mondial nu s-a încheiat cu rezultate satisfăcătoare și o nouă împărțire a lumii se impunea. Ostilitățile au început în cursul anului 1939 si armate de milioane de militari au fost deplasate pentru obținerea de noi poziții strategice, ocuparea teritoriilor bogate în resurse naturale. Al Doilea Război Mondial s-a terminat prin capitularea Japoniei la 2 septembrie 1945, dar ostilitățile au început cu furie între istorici pe diferite teme, multe teze fiind sugerate de către centre de putere dornice să ascundă faptele criminale.

Există acum o îndelungată dezbatere în jurul atacului prin surprindere al trupelor germane din 22 iunie 1941 și cum a fost posibil să ajungă renumitele Panzere până la Moscova și Leningrad. Au fost găsite multe explicații. S-a zis că pregătirile au fost făcute în mare taină, dar explicația era ridicolă din cauza amplorii deplasărilor de eșaloane feroviare. S-a dat apoi vina pe paranoia lui Stalin, cel ce acea încredere în Hitler și nu în generalii sovietici. N-a poruncit trecerea la producția de război și diviziile au avut prea puțin armament de toate tipurile. În plus, cel modern n-a fost concentrat în vest și astfel a avut valoare deosebită. Stalin n-avea experiență militară și n-a înțeles principiul concentrării forțelor. Aceasta a fost o mare plăcere a istoricilor sovietici: să dea lecții de superioritate intelectuală dictatorului mort. Kremlinul a fost absolut de acord și a oferit răsplată bogată celor care inventau ceva pe tema solicitată.

Se pune întrebarea de ce Moscova a investit masiv în afirmarea cu tărie a temei lipsei de pregătire a Armatei Roșii în iunie 1941. Savanți renumiți din lagărul comunist au tot susținut tezele declarate drept științifice. Au fost aruncați mulți arginți și s-au găsit doritori de un trai bun.

Se spunea că lumea comunistă o să fie cea mai bună din istoria omenirii, dar minciuna a fost cultivată până la nivel de cult oficial. Si-au permis chiar să terfelească numele lui Stalin, cel ce practic organizase tot ceea ce însemna Uniunea Sovietică. Mai mult. Au degradat imaginea Armatei Roșii și a militarilor care au fost pe front din prima clipă de lupte. Este distrusă și slava muncitorilor care au realizat tehnica de luptă existentă în zona graniței vestice.

Adevărul a fost exact pe dos în raport cu ceea ce au scris personalitățile trecutului și Istoria trebuie rescrisă în totalitate. Generalii sovietici dispuneau de cel mai puternic tanc de pe front și era cunoscut pe scurt drept KV-2, o mașină ce impresiona prin lungimea de 6,67 m și înălțimea de 3,25 m. Stalin știa de la aparatul de spionaj că nu există ceva care să se compare cu noul model de blindat sovietic și deja la 1 iunie 1941 erau disponibile la trupe 134 de exemplare, ceea ce echivala numeric cu o întreagă divizie de Panzere.

Se poate scrie că mașinile erau risipite printre cele de tip vechi și astfel nu aveau potențial ofensiv sau defensiv. Adevărul este că 130 de exemplare se aflau la granița cu Germania. Procentul concentrării urca la 97,01% din ceea ce era trimis trupelor.

Era o concentrare fantastică de tancuri ce nu aveau egal undeva în lume. Statul sovietic a făcut eforturi deosebite în ceea ce privește dezvoltarea industriei metalurgice și apoi a celei constructoare de mașini și rezultatele se vedeau. Wehrmachtul era ridicol dotat în export cu ceea ce avea Armata Roșie și liderul de la Kremlin putea să stea liniștit, mai ales că specialiștii sovietici au văzut în fabrici tancurile ce erau în producție de serie. Au jucat rolul unor oameni uimiți de ceea ce văd și au lăsat impresia că nivelul dotării este jalnic în Uniunea Sovietică. Au cumpărat chiar multe componente germane ce aveau destinație militară și puteau să îmbunătățească tehnica sovietică. Stalin era generos când plătea echipamente industriale și a oferit Reichului grâu, minereuri și petrol.

Dictatorul comunist s-a pregătit in mod serios cu armament în regiunile vestice, dar legiuni de istorici au muncit să falsifice chiar și datele despre cele mai puternice tancuri din Armata Roșie și din lume, cele care erau concentrate exact în apropierea frontierei Reichului. Aceste pregătiri nu se puteau face fără acordul lui Stalin, cel ce se interesa în mod deosebit de livrările de blindate către divizii. Serviciile de securitate raportau orice mișcare suspectă și este evident că generalii au executat numai ceea ce a dorit conducătorul partidului unic.

De ce KV-2 este cel mai important blindat stalinist pentru istoriografie? Tancul este o mașină concepută pentru ofensivă și este conceput să depășească obstacolele antropice și ploaia de proiectile lansată de apărători. Rezistența blindajului frontal era combinată cu puterea tunului de la bord și cu focul armelor automate. KV-2 era o mașină ofensivă și blindajul gros de 110 mm îi permitea să încaseze și proiectile de calibrul 150 mm trase de obuziere. Obuzierul de calibrul 152,4 mm este armă principală și indică la ce urma să fie folosită mașina grea. Se putea apropia de orice punct de rezistență, cel care ar fi fost dotat cu mitraliere și tunuri ușoare, și ochitorul putea să țintească lipsit de orice griji toate tipurile de cazemată. Tancurile KV-2 au fost dirijate fix la granița cu Germania, acolo unde puteau fi întâlnite fortificații din beton. Erau păstrate în păduri în cel mai mare secret și au reprezentat o surpriză absoluta pentru ofițerii germani, cei care brusc au putut să constate că n-au cele mai revoluționare blindate grele. KV-2 era tancul care ar fi deschis drumul trupelor sovietice prin liniile germane, ofensiva urmând să fie dezvoltată de tancurile rapide din seria BT și de noile T-34. N-a mai fost util după 22 iunie 1941 și industria a primit ordin să treacă numai la livrări de tancuri KV-1, cele ce puteau să lupte cu blindatele inamice.

Datele detaliate despre dotarea cu tancuri a trupelor sovietice au fost disponibile în Rusia încă din anul 2005, dar se merge înainte cu ideile despre lipsa de pregătire și despre neștiința lui Stalin în domeniul artei militare. Referiri au fost făcute și prin memoriile mareșalilor sovietici înainte de 1991, dar istoricii preferau să mintă. Adevărul a fost că Hitler a fost cel care nu s-a pregătit de război, dar a avut șansa să dea primul ordin de atac și astfel a stricat toate planurile staliniste de revoluție mondială. KV-2 n-a putut să-și îndeplinească misiunea pentru care a fost conceput și a cam fost uitat de cei care scriu sinteze sau realizează documentare.

Atacul din 22 iunie 1941 a fost cel care a dus la sfărâmarea planurilor staliniste de realizare a revoluției mondiale și de transformare a lumii într-un singur lagăr în numele ideologiei de extrema stângă.