Primul Război Mondial a însemnat o permanentă luptă pentru găsirea tunului ideal, cel care avea masă redusă și putea să lanseze proiectile puternice la distanță mare. Generalii doreau să fie asamblate și-n mare serie în timp scurt în vederea obținerii supremației pe linia frontului. Uzinele mecanice din cele două tabere s-au prins într-o cursă în care oțelul era modelat în formele ce tindeau spre perfecțiune. Gurile de foc primeau și muniții pline cu explozibili puternici. Chimiști erau prinși în cursa nebună pentru obținerea substanțelor care să pulverizeze fortificațiile de campanie din puține lovituri.

Cursa înarmărilor pe uscat nu se putea compara cu ceea ce se petrecea în domeniul naval. Marea Britanie dorea să rămână stăpâna mărilor, dar avea un concurent înverșunat în Germania. Al Doilea Reich a dezvoltat o flotă care dispunea de cuirasate dotate cu guri de foc de calibrul 305 mm și protejate de cuirase din cel mai bun oțel furnizat de renumită firmă Krupp din Essen. Soluția înmulțirii tunurilor de același calibru nu era economică și nici din punct de vedere militar nu era fiabil. Trebuia să se vină cu proiecte noi și au fost inventate piesele de calibrele 343, 356 și 381 mm. Conducerea de la Berlin credea că are cea mai bună flotă din lume după calitatea vapoarelor, dar a început Bătălia Jutlandei la 31 mai 1916 și proiectilele cuirasatelor britanice au provocat pagube cumplite atunci când au înregistrat lovituri directe.

Cuirasatele erau puternic înarmate cu câte opt guri de foc de calibrul 381 mm, dar aveau un mare cusur: blindajul le reducea viteza și autonomia. Era nevoie de un proiect revoluționar și a fost construită până-n 1920 nava numită HMS Hood și aceasta a devenit un simbol al Royal Navy. Istoricii militari și civili o laudă ca fiind cea mai bună și mai înarmată construcție navală din perioada interbelică. Era plimbată prin toate porturile principale pentru a demonstra puterea Imperiului britanic. Crucișătorul de bătălie a primit drept armament principal opt tunuri de calibrul 381 mm și astfel surclasa orice cuirasat european. Nici blindajul nu era rău și putea să ajungă în partea frontală a turelelor tot la 381 mm. Lungimea de 262,3 impresiona orice om ce privea de la distanță simbolul englez. Deplasamentul colosului metalic putea să ajungă la 47.430 t. A fost un șoc pentru poporul englez când s-a aflat că simbolul Angliei a fost scufundat în câteva minute de către un proiectil tras de pe cuirasatul Bismarck și n-au existat decât trei supraviețuitori. Totuși, crucișătorul de bătălie a fost cea mai puternică navă dotată cu tunuri din perioada interbelică.

Această interpretare este făcută în pripă și pentru a impresiona publicul britanic. Nava de luptă era proiectată în stil Titanic, adică era prea îngustă în raport cu lungimea și cu masa. Proiectanții se puteau gândi la o îmbunătățire a blindajului, dar oțelul în plus ar fi dus la o scădere periculoasă a flotabilității, mai ales în cazul unor furtuni cum Oceanul Atlantic produce deosebit de des. Cum în Europa nu se construia ceva care să fie un pericol real, amiralii englezi au preferat să se concentreze pe alte nave, toate echipamentele fiind deosebit de costisitoare. Problema pentru teoria specialiștilor și a istoricilor este că exista un model de cuirasat care depășea prin puterea de foc ceea ce prezenta HMS Hood. Clasa Colorado era compusă din trei unități și păreau mai neputincioase deoarece erau deosebit de scurte în comparație cu concurentul britanic. Aveau numai 190 m, dar erau o excelentă platformă de tir. Fiecare dispunea de artilerie grea compusă din opt tunuri, dar calibrul acestora era de 406 mm și proiectanții reușiseră să împiedice efectele vibrațiilor asupra structurii de rezistență, ceea ce n-au reușit experții britanici în cazul navelor Rodney și Nelson. US Navy avea astfel un avantaj deosebit din punct de vedere numeric.

Conducerea de la Londra era preocupată să-și demonstreze forța navală în Europa, dar n-a sesizat în mod corect care este evoluția în ceea ce privește puterea de foc și că tunurile de calibrul 406 mm sunt viitorul în domeniul artileriei navale.

HMS Hood a fost conceput în stil Titanic și s-a sacrificat totul pentru viteză și rază de acțiune. Trebuie să existe mereu un simbol al prestigiului în vederea menținerii unui imperiu vast.