Autoritățile din Londra nu sunt încântate de infrastructura din arhipelag și sunt foarte supărați pe ceea ce există la aeroportul Heathrow. Cel mai folosit din Marea Britanie are numai două piste și astfel numărul de curse este limitat de-a lungul fiecărui an, ceea ce duce la o scădere a numărului de clienți și la o limitare a încasărilor. Profitul este cel ce pune lumea în mișcare și nu contează dacă rezultatul final este o distrugere a mediului și a societății. Se preconizează acum înființarea unei a treia piste pentru aeronave de mari dimensiuni. Au fost estimate drept necesare dărâmarea unor cartiere întregi, mutarea unor râuri și îngroparea unei autostrăzi de mari dimensiuni. Se schimbă geografia din zona Londrei, o pistă fiind o panglică din beton lungă de câțiva kilometri. Cele actuale sunt lungi de 3,9 km și late de 50 de metri.

Traficul aerian este însă cea mai periculoasă formă de transport pe care omul a inventat-o din mai multe motive. Aeronavele au apărut la începutul secolului al XX-lea, dar structurile fragile din lemn și pânză au fost înlocuite de cele din metal și propulsate de motoare puternice de mari dimensiuni, capabile să absoarbă un om. Astfel de surse de putere au început să schimbe în mod radical geografia planetei prin apariția pistelor din beton pentru care au fost distruse vegetația și a fost aplatizat terenul. Toate marile orașe au primit piste ce inițial au avut lungimi reduse, dar au ajuns și la patru kilometri. Poate să pară puțin și nesemnificativ la scară planetară, dar aceste suprafețe din beton și bitum au devenit niște oglinzi ce formează turnuri de căldură. Coloanele de aer cald și cele reci pot genera furtuni devastatoare și doborârea avioanelor de orice dimensiuni. Au fost necesare radare speciale pentru detectarea furtunilor de tip microburst.

O altă problemă este legată chiar de existența avioanelor cu reacție. Acestea se deplasează la mare altitudine și contribuie în mod semnificativ la schimbarea compoziției atmosferei in zone în care oxigenul se găsește în volume mai mici. Motoarele de mare putere consumă gazul necesar vieții și apoi emite dioxid de carbon, substanță ce are un mare rol în efectul de seră. Temperaturile ridicate duc la formarea de oxizi de azot ce sunt mai periculoși pentru sănătatea planetei. Mai rezultă vapori de apă și resturi de hidrocarburi. Fenomenul a început să fie vizibil din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial când bombardierele strategice au început să zboare la altitudini de peste 7.000 m, plafonul tragerilor eficiente ale tunurilor antiaeriene.

Un avion comercial cu rază mare de acțiune este o adevărată cisternă zburătoare și astfel sunt posibile zborurile intercontinentale fără escală. Un Boeing B 747 era capabil să ia în rezervoare 241.150 l de carburant. Poate să nu pară mult la scară planetară, dar cursele aeriene s-au înmulțit și astfel aerul viciat se află în straturile înalte ale atmosferei și nu mai poate să fie disipat în mod eficient de către curenții de aer.

Avioanele civile sunt dublate de cele militare, motoarele puternice necesitând mult carburant în timp scurt, mai ales în timpul acțiunilor de luptă. Un avion de vânătoare de tip F-14 lua în rezervoarele interne 7.348 kg de carburant, dar puteau fi atașate și două rezervoare de câte 1.010 l fiecare.

Atmosfera a avut o structură naturală în straturile înalte, dar avioanele de mare capacitate și viteză schimbă compoziția aerului și generează curenți violenți ce au impact pe distanțe de kilometri. Forța acestora este suficientă pentru a duce la prăbușirea unor aeronave mari și a fost verificată prin moartea a 265 de persoane în data de 12 noiembrie 2001 în New York. Un avion Airbus A300 decola spre Republica Dominicană și construcția solidă a avionului asamblat în Franța dădea siguranță pasagerilor că o să fie o cursă fără incidente. Piloții au intrat în statul unui Boeing B 747 nipon, comenzile n-au mai făcut față și a urmat căderea peste o zonă rezidențială. Era un avion ce putea ajunge la 171 de tone, dar s-a demonstrat în cel mai tragic mod că atmosfera este modificată din punct de vedere fizic și chimic la fiecare cursă aeriană.

Cerul planetei este străbătut în orice moment de mii de avioane de diferite dimensiuni. Dacă aparatele de mici dimensiuni sunt potrivite pentru deplasările în regiunile izolate și cu puțini clienți, aerobuzele sunt potrivite pentru cursele spre aeroporturile importante din zona marilor aglomerări urbane. Au apărut motoare mai eficiente, dar poluarea atmosferei s-a intensificat prin înmulțirea zborurilor. Transportul aerian a fost, este și o să fie deosebit de costisitor și de poluant, contribuția la schimbarea planetei fiind decisivă. Avioanele par elegante și curate, dar puțini sunt cei ce pricep cât de devastatoare sunt pentru omenire. Banul este unicul conducător și oamenii sunt sclavii arginților. Se poate zbura până la distrugerea aerului vital.