Cele două state au fost aliate în Primul Război Mondial și au reușit să colaboreze bine în ciuda distanțelor și a evenimentelor din Rusia. Timpul a trecut, dar conducerea de la București privea cu simpatie spre Paris, orașul care era un simbol al culturii.

Marea Criză Economică a lovit afacerile din întreaga lume și fiecare stat trebuia să găsească piețe de desfacere cât mai bune pentru propriile produse. Parisul a rămas un client destul de bun și a preluat peste un milion de tone de mărfuri, cele care au fost prețuite la peste 2,41 miliarde de lei. Au fost achiziționate 557.908 t de petrol, dar acestea au fost mai ieftine decât cerealele. Statul român era mulțumit să livreze cât mai mult pe piața combustibilului lichid în vederea obținerii de capital. Se punea accent pe cantitate și mai puțin pe calitatea produselor livrate. Lemnul era încă o marfă căutată în Occident și au fost expediate 68.642 t de produse sumar prelucrate sau modelate superior. Din păcate, nu se reușea vânzarea de bunuri din lână și piele.

Nu s-a reușit realizarea unor importuri consistente, mărfurile industriale franceze fiind considerate deosebit de scumpe. Au fost luate numai 15.680 de tone, autovehiculele reprezentând numai 228 t. Era prea puțin în raport cu cerințele pieței românești, dar aveau mai mare căutare mașinile americane. Faima trecuse oceanul. Nici motoarele și utilajele pentru economie nu reflecta potențialul fabricilor din Hexagon și numai 892 tone au ajuns în porturile românești.

Nivelul de trai era îmbunătățit pe meleagurile carpatine prin importul a trei tone de bijuterii din aur și au mai fost aduse 491 t de medicamente și produse chimice.

Autoritățile de la București erau mulțumite că balanța comercială era înclinată spre București în ceea ce privește încasările și se adunau ceva fonduri la buget și în țară. Erau aproape duble veniturile pe relația cu Franța și nu prea se ținea cont că mărfurile românești erau din cele puțin prelucrate și ieftine.