Se zice că era anul 2007 și economia din SUA n-a mai funcționat după gusturile oamenilor de afaceri și recesiunea a început să se extindă la nivel planetar. Politicienii au sărit imediat să rezolve situația și au fost rezolvate unele probleme prin tăieri de salarii, de pensii și prin mărirea impozitelor. Banii strânși au fost oferiți firmelor renumite și definite drept strategice. Au fost astfel realizate venituri frumoase de către corporații și bănci.

Oamenii au fost convinși că situația este gravă și necesită sacrificii din partea tuturor. Parcă erau vremurile în care românii mâncau pâinea în conformitate cu rațiile aprobate de Nicolae Ceaușescu în vederea asigurării plății datoriei externe. Recesiunea ar fi trecut prin 2012, dar unele efecte au rămas ani buni în diferite regiuni ale globului.

Datele publicate în mediul virtual arată că guvernele și afaceriștii au ascuns multe informații și, mai ales, au manipulat interpretările despre ceea ce se întâmpla în societate. Realitatea a fost că industria a produs deosebit de mult, dar mărfurile realizate aduceau venituri în unele zone și nu foloseau întregii comunități. Profitau tot felul de oligarhi pentru un trai deosebit de luxos. Rusia a dezvoltat după prăbușirea Uniunii Sovietice producția de tancuri performante și a apărut modelul T-90, cel care a fost asamblat în peste 4.000 de exemplare, multe fiind în varianta indiană. Se poate scrie că erau prea puține pentru a afecta economia mondială, dar jucăria militară avea o masă de 46,5 t din materiale speciale.

Economiștii ar scrie imediat că au fost puține tancurile pentru a afecta economia, chiar dacă mașina militară generează apoi cheltuieli importante în utilizare. Pot fi oferite imediat valuri de date despre sumele din economie. Blindatele n-au valoare în luptă dacă nu sunt sprijinite de celelalte categorii de armă și aviația este fundamentală pentru nimicirea centrelor de rezistență din care pândesc gurile de foc antitanc. Moscova a comandat aparate tip Suhoi Su-30 și un exemplar ajungea la o masă de 22,5 tone și avea nevoie de 12 tone de carburant special. Încărcătura de luptă poate să fie de cel puțin 12 tone și prețul rachetelor poate să crească în funcție de precizie.

Avioanele sunt scumpe și rachetele se pot strecura printre sistemele antiaeriene și de ultimă generație. Conducerea Rusiei a cerut schimbarea armelor și a apărut modelul balistic Iskander, proiectil reactiv de 3,8 tone și un cost de trei milioane de dolari.

Armatele din întreaga lume au realizat un adevărat dezmăț material și financiar în anii de recesiune. Jucăriile explozive și mașinile acumulate în anii de recesiune au apărut în parte în războiul din Ucraina și altele sunt pregătite pentru noi acțiuni pe front. Moscova a reluat zborurile strategice cu bombardiere de ți-o Tu-160, cele ce iau la bord 130 tone de carburant.

Cercetătorii conservatori sunt greu de scos din inerția intelectuală și oricând pot demonstra că valorile științifice deja demonstrate sunt perfecte și veșnice. Problema este că în perioada de recesiune au fost construite și nave militare impresionante prin dimensiuni, calitatea materialelor și costurile de realizare. Oferta este bogată și pot fi amintite cele două portavioane nipone denumite din motive de secret militar drept portelicoptere. Hyuga și Ise au fost asamblate în perioada 2006 – 2011 și puteau să utilizeze avioane cu decolare pe verticală precum F-35. Vapoarele sunt cam mari pentru a fi simple utilizatoare de elicoptere. Amiralii au fost mulțumiți de dimensiuni, dar două unități sunt prea puține în raport cu suprafața Oceanului Pacific. Soluția economică din criză a fost uimitoare și au mai fost comandate două unități denumite Izumo și Kaga. Munca în șantier a început în 2012 și au ieșit giganți metalici lungi de 248 m. Au fost denumite tot distrugător portelicopter, dar au fost făcute unele modificări și a ieșit din ceața denumirii portavionul ce ar putea manevra 28 de aparate de zbor.

Politicienii și militarii epocii de recesiune au făcut afaceri grele în spatele grijii pentru popor și economie. Au fost lansate tot felul de perdele de fum din cuvinte mieroase și jurnaliștii au contribuit din plin la ascunderea faptelor.

Adevărul este că perioada 2007 – 2019 a fost acea epocă în care persoane rapace au jefuit prin toate mijloacele fondurile statelor pentru a le dirija apoi în zonele cu statut de paradis fiscal și astfel să nu se mai plătească impozite ridicate. Banii circulă apoi prin filiere mai mult sau mai puțin secrete spre domeniile unde pot fi înmulțiți fulgerător. Militarii și agenții secreți s-au înfruptat din aceste venituri publice puțin apărate de organele de control financiar. Banii de salarii și de pensii erau lipsiți de valoare dacă nu ajungeau în buzunarele celor ce încercau să devină o persoană importantă.