S-a scris mult despre Primul Război Mondial și acum există o febră intelectuală de parcă se dorește umplerea întregului spațiu virtual cu ceva informație de calitate. Studierea zisei revoluții bolșevice a devenit un adevărat cult în perioada comunistă, dar și astăzi este o temă interesantă de studiu.

Armata rusă a fost considerată drept slab dotată din punct de vedere tehnic și la capitolul muniții, ceea ce a dus la pierderi grele în confruntările cu forțele inamice, îndeosebi cu cele germane. Industria era motorul luptelor și conta mai puțin vitejia soldaților în conflictul care începea să fie al mașinilor. Dotarea slabă a dus la mari pierderi, la distrugerea moralului trupelor și astfel s-a ajuns la trecerea de partea comuniștilor atunci când a fost promisă pacea.

Realitatea a fost că forțele ruse stăteau deosebit de bine la capitolul armament de producție internă și soseau numeroase ajutoare din partea aliaților din cadrul Antantei. Se dezvolta și o bază a industriei de armament care începea să dea rezultate. Evenimentele au evoluat astfel încât s-a ajuns la ciocniri între trupele române și cele ruse intrate în debandadă în la începutul anului 1918 și apărătorii statului român au reușit să determine retragerea maselor de rebeli fără pierderi mari și fără să fie schimbat regimul politic din țară. Chiar dacă unele unități au plecat cu tot armamentul, altele au fost dezarmate și astfel au fost capturate 125 de obuziere Putilov de calibrul 122 mm. Teoretic, erau puține din punct de vedere numeric, dar erau net superioare armelor inamice de calibrele 100 și 105 mm. Proiectilul avea masa de 21 kg și era capabil să neutralizeze orice fortificație de campanie. Schijele erau în număr suficient pentru a impresiona orice trupă pornită la atac. Bătaia proiectilelor la peste 7.600 de metri permitea un tir de contrabaterie împotriva armelor comparabile inamice.

Infanteria era sprijinită cu foc direct de tunurile de calibrul 76,2 mm și acestea erau mai bune decât cele germane de calibrul 77 mm. Proiectilul a dat satisfacție pe deplin și a fost păstrat în înzestrarea Armatei Roșii cu modificările impuse de evoluțiile tehnice. Trupele ruse au abandonat 142 de guri de foc pe teritoriul românesc, suficiente pentru a dota bine trei sau patru divizii de infanterie.

Au mai fost capturate circa 36 de tunuri de calibrul 107 mm și 29 de calibrul 152,4 mm, acestea din urmă având un efect devastator pe câmpul de luptă cu condiția să fie bine dirijat focul.

Armata rusă avea o superioritate de forțe pe lungul front românesc și trupele bulgare și austro-ungare n-ar fi rezistat unui atac coordonat și în forță. Lipsa de disciplină și de gândire a dus la acțiuni haotice și apoi la descompunerea rușinoasă a celei mai mari organizări militare din timpul primei conflagrații mondiale.