Trecutul a fost prezentat în funcţie de mentalităţi şi de cererile venite din partea conducerii politice aflate vremelnic la putere. Au existat mereu conducători cărora unele regimuri le-a condamnat memoria din diferite motive. Aşa s-a întâmplat în România în perioada comunistă cu toată epoca burgheză şi, în special, cu cea referitoare la guvernarea Ion Antonescu. A fost condamnat şi pentru faptul că a întreţinut relaţii economice şi militare cu Germania nazistă. Oare aceste legături economice n-au fost cumva prea pozitive şi deranjau mărimile instalate la conducere după 1945? Statisticile germane publicate demonstrează că liderul de la Bucureşti era preocupat de dezvoltarea tehnologică a României cu utilaje moderne aduse din imperiul ce stăpânea Europa. Altă soluţie nu avea. Au fost aduse 6.100 t de maşini necesare industriei textile şi a prelucrării pieilor în perioada 1941-1943. Se adăugau 3,100 t pentru industria alimentară şi a delicateselor, adică pentru produse scumpe. Metalurgia a beneficiat de 6.700 t de maşini-unelte şi laminoare. Căile ferate au avut un import de 156.600t. Maşinile agricole aveau o masă totală de 31.700 t. Se observă doar din aceste câteva cifre oficiale germane că s-a putut realiza o modernizare atât cât au permis evoluţiile militare.

Nu cumva lăudata economie comunistă a pornit cu tehnologie germană? Evident că este vorba despre cea care a mai rămas după confiscările realizate de către sovietici.

Sursa imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 176/1948