Anul 1929 ar fi adus un fenomen de recesiune mondială și, normal, România nu putea să fie ocolită de valul nimicitor care a durat un deceniu cu diferite intensități. Descrierile despre șomeri, falimente spectaculoase și sărăcie au fost și sunt din abundență în istoriografia mondială, dar ar mai fi loc pentru alte articole și documentare.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris specialiștii și omenirea cunoștea un proces de dezvoltare cu ajutorul industriei, oamenii de afaceri și autoritățile din România fiind pe val și importau bunuri care să accelereze procesul. Germania era un important partener comercial și s-a trecut la o schimbare la față a statului din Carpați prin aducerea de bunuri necesare în construcții. Au fost cumpărate în anul 10.857 t de mărfuri realizate din pământuri și pietre, dar acestea au fost considerate prea puține în raport cu necesarul unei economii în plină expansiune și s-a ajuns în 1938, cel mai bun an din perioada burgheză, la o cantitate de 32.215 t. Mulți contemporani și istorici au scris că nu erau înregistrate schimbări în România epocii, dar astfel de materiale schimbau în fiecare zi aspectul așezărilor, procesul începând dinspre marile orașe.
Colaborarea cu Germania în plan economic a fost benefică pentru ambele părți, dar schimburile comerciale au fost afectate de turbulențele politice înregistrate până la venirea la putere a lui Hitler. Liderii naziști au afectat mersul afacerilor prin nepriceperea economică și prin obsesiile ideologice, dar fabricile au început să sporească producția pe măsură ce se apropia anul 1939. Părea să fie bine din punct de vedere economic, dar s-a ajuns la un nou război mondial și s-a ales praful de realizările interbelice.
Specialiștii în cercetarea evenimentelor din trecut au respectat anumite șabloane din trecutul comunist și au făcut totul pentru a denigra ceea ce a construit societatea românească interbelică. A fost normal ca astăzi să se creadă că numai forța de invazie dinspre est a realizat ceva deosebit.
România Mare putea să fie un model de dezvoltare, dar regimul comunist a făcut totul pentru a șterge amintirea trecutului capitalist al poporului român. Au rămas în picioare destule clădiri ce amintesc de cât de mult s-a construit de calitate și Catedrala Mitropolitană din Timișoara poate să fie un exemplu edificator. Centrul capitalei este dominat de Muzeul de Artă al României, dar acesta a fost inițial Palatul Regal și datează din anul 1937.
Sursă imagine: Fotoshooting.ro