Noul organism statal apărut în anul 1918 a preluat o grea moștenire de la Primul Război Mondial, trupele inamice și aliate jefuind și distrugând cu o barbarie greu de înțeles pentru timpuri definite drept moderne. Armata germană, înfometată, era renumită pentru modul sistematic în care epuiza resursele unui teritoriu, dar nu se putea compara la cruzime cu trupele bulgare și cele ruse. Au ajuns locuitorii din unele sate să se roage să vină nemții pentru a scăpa de aliații de peste Prut.
Conducerea de la București era obligată să acționeze energic pentru refacerea economiei și producția internă de bunuri nu era suficientă. Au fost necesare importuri din statele dezvoltate pentru a se puterea recupera și o parte din decalajul față de Occident. Se încerca o iuțire a circulației mărfurilor și au sosit 3.007 t de autovehicule, un salt important în raport cu cele 1.363 t din 1919. Fierul era considerat esențial pentru realizarea unor construcții sau mașini durabile și au fost cumpărate 74.916 t, deosebit de multe în raport cu cele 25.998 t din primul an de existență al României Mari. Industria locală avea nevoie de metal pentru prelucrare în fabricile și atelierele din ce în ce mai numeroase.
Fabricile vechi dispuneau de utilaje cam vechi și care se uzaseră în timpul conflictului prin folosire îndelungată. Erau necesare importuri de mașini, aparate și motoare care să pună în mișcare industria, agricultura și transporturile. Au fost achiziționate 13.549 t de produse speciale pentru economie, o creștere semnificativă în raport cu cele 9.360 t din 1919. Erau bunuri industriale sau agricole ce puteau fi utilizate timp îndelungat dacă aveau parte de personal calificat și grijuliu.
România Mare se schimba la față în fiecare zi, dar contemporanii și istoricii au avut impresia că nu exista evoluție. În plus, cercetătorii din perioada comunistă au avut grijă să scoată la lumină tot ceea ce era negativ în epoca interbelică și astfel perioada comunistă să apară drept o eră de înflorire și prosperitate.
Sursă imagine: Wikimedia Commons