Originea neamului românesc a fost deosebit de mult analizată de către specialiștii în cercetarea trecutului din cauze științifice, politice sau de afirmare personală. S-au implicat și amatorii, fiecare fiind dornic să impună o anumită credință. Au apărut și ideile privind imposibilitatea romanizării în 165 de ani și cea referitoare la faptul că au fost prea puține urme romane la nord de fluviu.
Astfel de afirmații au plecat de la persoanele care au avut anumite interese și care răspundeau la anumite cereri din partea unor centre de putere. În plus, nu aveau timp să se documenteze pe temele cerute de cei din vârful ierarhiei sociale și găseau doar acele formulări care să fie pe gustul deținătorilor de bani publici. Studierea arheologiei și a izvoarelor clasice este prea complicată și viața prea scurtă pentru a nu fi trăită din plin.
Realitatea este că invadatorii romani au construit deosebit de mult în spațiul de la nord de Dunăre. Castrul Pretorium II de la Racovița, Vâlcea, are laturile lungi de 101 pe 112,4 m și grosimea zidurilor din piatră ajungea la 1,5 m. A fost un efort deosebit să fie ridicat în timp scurt. Castrul de Drobeta are laturile de 137,5 pe 123 m și a fost ridicat începând cu primul război împotriva lui Decebal. Chiar la Jidava, lângă Câmpulung, se ridica un alt castru din piatră ce avea laturile de 132 pe 98,65 m, cu zidul gros de 1,9 m și care apăra localitatea din depresiune. Sunt numai câteva exemple de fortificații construite de romani și care impresionau în epocă prin dimensiuni. A fost absolut normal ca dacii să înceapă să accepte obiceiurile romane și să se creadă locuitorii Romei. S-a produs și un amestec cu noii veniți și cu militarii din trupele trimise la granițe și astfel a apărut în timp un popor diferit de ceea ce fusese în anul 101. Căsătoriile mixte erau de dorit în vederea realizării ascensiunii sociale. Prestigiul unei mari puteri este mai important peste veacuri decât forța armelor de odinioară.
Taberele romane erau situate destul de aproape în vederea unui sprijin reciproc în cazul unor atacuri venite din lumea barbară sau chiar din interiorul imperiului. Numai distanța dintre actualul oraș Câmpulung și Racovița, Vâlcea, este de circa 100 km. Existența taberelor romane și a comunităților ce se formau în jurul centrelor militare a dus treptat la un amestec de populații ce nu mai era fosta lume a dacilor din punct de vedere etnic și, mai ales, la nivel de mentalități.
Mulți sunt cei ce cred că Roma n-a putut să-și impună pecetea în cei doar 165 de ani de stăpânire la nord de fluviu până la Porolissum (Moigrad lângă Zalău), dar noua provincie a atras coloniști din toate regiunile imperiului prin bogățiile naturale și prin scutirile de taxe asigurate de stat. Orașul Apulum s-a dezvoltat în centrul provinciei și s-a extins în jurul castrului Legiunii a XIII-a Gemina. Nu departe se afla Potaissa, un alt centru urban legat de o legiune, și Napoca, un centru economic înfloritor și care nu și-a dezvăluit toate secretele legate de dimensiuni. Distanța dintre Turda și Cluj Napoca este de numai 37 km pe drumurile moderne. S-a dezvoltat în regiune un adevărat focar de romanitate și apoi nu s-a mai putut șterge insula de civilizație latină din mijlocul popoarelor definite drept barbare. Prestigiul Romei a dus repede la o transformare a localnicilor.
Urmele romane au fost șterse în timp de acțiunea puternică a factorilor naturali, cei care au afectat construcțiile din pământ și chiar pe cele din piatră și cărămidă. Castrele ridicate pe malurile râurilor, cele ce erau astfel un obstacol natural în cadrul sistemelor defensive, au fost afectate de viituri în timpul furtunilor pornite tocmai din Marea Mediterană și puține au scăpat intacte. S-a adăugat acțiunea omului, cel care a considerat ruinele adevărate cariere pentru materiale de construcție ieftine și de calitate. Abia în secolul al XIX-lea a apărut ideea că ruinele sunt monumente ce amintesc de originea latină a neamului și a început să se dezvolte arheologia modernă, un mare pas înainte fiind făcut prin munca științifică a omului de cultură Alexandru Odobescu.
Este interesant de observat că s-au dezvoltat în România contemporană credințe despre existența unor geto-daci adevărați, dar amestecul etnic provocat de sosirea trupelor romane la Dunăre a început timid încă de dinainte de începerea erei creștine și a fost intensificat după ce Roma a adus trupe numeroase pe limesul fluvial. Istoria este interpretată de fiecare după cum dorește în lipsa pasiunii pentru studii sistematice, științifice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons