Primul Război Mondial s-a încheiat în noiembrie 1918 și trebuia să se treacă la dezvoltarea de mărfuri civile pentru a nu produce șocuri economice în momentul reducerii cererii de arme și muniții. A urmat o epocă de dezvoltare a economiei la nivel global. Orice minune, se pare, nu ține prea mult.

O imagine conturată de istorici

Se zice prin cărțile de știință și articolele de popularizare că recesiunea catastrofală a început în octombrie 1929 prin prăbușirea bursei din New York și apoi s-a extins cu forța unui tsunami până la declanșarea războiului mondial. Specialiștii s-au întrecut să descrie efectele produse de fenomenul economic cauzat de viciile sistemului de producție capitalist. Ziariștii s-au priceput să surprindă cele mai catastrofale evenimente și să le vândă publicului împreună cu fotografii cât mai șocante.

Realitatea a fost diferită de ceea ce au putut concepe cei ce formau elita economică și intelectuală timp de decenii, aproape un veac. S-a scris că industria grea nu mai funcționa și era o sărăcie generalizată, mai ales că nici domeniul construcțiilor n-a generat profit satisfăcător pentru mase și patroni. Nemulțumirile sociale au dus la o radicalizare a mulțimilor și s-a ajuns la război mondial, o descătușare a energiilor industriale pentru sporirea cifrei de afaceri.

Franța începe să se motorizeze modern

Industria constructoare de mașini din Franța a trecut după Primul Război Mondial la o producție de automobile pentru populație și astfel au fost obținute venituri ce nu mai proveneau din ucigătoarele tunuri. Firma Citroën a introdus din 1928 modelul C4 ce era deosebit de tipurile anterioare, cele ce semănau cu niște trăsuri. Au fost asamblate 121.000 de exemplare și motorul în patru cilindri asigura deplasări plăcute. Au fost considerate automobile de serie și clienții au primit varianta C6 puternică și care putea să atingă peste 100 km/h. Au ieșit pe poarta uzinelor 61.280 de unități până-n 1932. Existau clienți pe piața de lux.

Ofensiva Ford la nivel mondial

Economia franceză avea clienți interni și externi, dar producția nu se putea compara cu ceea ce se realiza în SUA în aceeași perioadă. Firma Ford a avut mare succes cu Model T, dar aspectul automobilului era complet arhaic. A apărut din 1927 Model A, cel ce renunța la orice asemănare cu trăsurile. A fost asamblat până-n 1932 în mai multe variante constructive și de culoare, prețul fiind pe măsura dotărilor. Au fost asamblate în total 4.858.644 exemplare, dar mașina începea să fie uzată moral în raport cu progresele înregistrate de concurența din domeniul construcțiilor de automobile.

Se zice că era recesiune, dar în statele industriale se producea un fenomen de motorizare rapidă prin răspândirea grupurilor propulsoare consumatoare de petrol. Motoarele cu abur aduseseră trenurile, dar acestea nu erau satisfăcătoare pentru transportul de persoane spre localitățile mici și izolate. Nici în centrele urbane nu aveau loc locomotivele din ce în ce mai voluminoase și poluante. Mașina personală a devenit simbolul succesului în viață și era un bun de prestigiu.

Un automobil de serie Ford era prețuit la 500 de dolari și era o adevărată avere în epocă. Venitul anual al unui român era estimat pentru perioada interbelică la cel mult 110 dolari anual. Moneda americană a epocii chiar era o valută forte.

Automobilul ajunge în lagărul comunist

Iosif Vissarionovici Stalin era dictatorul ce urmarea din umbră realitățile din lumea capitalistă și a ajuns la concluzia că automobilele sunt utile pentru deplasarea liderilor de partid. Și poliția politică avea nevoie de mijloace motorizate pentru acoperirea vastelor distanțe din noua lume. Au fost cumpărate mașini din SUA, dar nu era o soluție bună în condițiile în care cererea era mare. S-a trecut la ridicarea unei fabrici cu ajutorul firmei Ford și a apărut modelul GAZ-A în 1932. Producția ar fi fost de 41.917 exemplare până-n 1936. Se dovedea că noul regim dezvoltă economia pentru nevoile maselor populare și se făcea totul pentru fericirea maselor. Nici măcar nu era recesiune în spațiul sovietic și istoricii au amintit mereu că erau ridicate numeroase fabrici de mari dimensiuni. A fost însă o iluzie. Statul socialist construia automobile când oamenii erau arestați din diferite motive de temuta poliție politică. Modelul american nu prea dădea rezultate în condițiile rusești de ger, viscol și noroi, mai ales în perioada denumită rasputița.

Un consumator nesătul

Sunt doar câteva exemple despre ceea ce se realiza în uzinele perioadei interbelice și automobilul era noul zeu pretențios, cel ce avea nevoie de mase de adepți. Au fost necesare munți de piese de schimb și de dezvoltarea unor rețele de ateliere de întreținere. Consumul de carburant a impus ridicarea de rafinării și, mai important, dezvoltarea unor rețele de benzinării care să permită aprovizionarea rapidă în regiunile mai izolate. Exploatări de țiței, conducte și flote de petroliere au fost dezvoltate pentru a susține expansiunea mașinilor personale sau ale instituțiilor. Automobilul consuma din ce în ce mai mult și proprietarii nu erau dornici să țină jucăriile motorizate în garaj. Cauciucul natural era mereu prea puțin în raport cu cererea permanentă de anvelope. Un adevărat război se ducea la nivel mondial pentru acapararea sevei obținute din copaci din zona ecuatorială.

Zisa perioadă de recesiune a fost una de expansiune a automobilului și s-a investit mult pentru realizarea de drumuri de calitate superioară. Vechile rute de deplasare, dezvoltate în era carelor, uzau prea iute mijloacele motorizate prin utilizarea pământului sau a pietrelor sfărâmate. Trebuia să fie dezvoltate străzi care să permită deplasarea prin orașe și șosele de mare viteză care să comprime distanțele și să nu mai existe intersecții.

Planeta începea să fie transformată în funcție de nevoile automobilului dinspre statele dezvoltate către regiunile izolate. Natura începea să se retragă din fața forței mașinilor.

Schimbarea unei interpretări istoriografice

Marea Criză Economică a fost o epocă de dezvoltare accelerată, dar istoricii și economiștii, mai ales cei cu viziuni de stânga, au insistat numai pe aspectele negative din societate și economie. Acum, după decenii de minciuni, este cam greu să se spună adevărul. Nivelul de trai din 1938 era mult mai ridicat decât cel înregistrat în 1928 și epoca de recesiune a fost o perioadă de acumulare de bunuri.

S-a construit mult în perioada Marii Crize Economice și ar fi fost multe de făcut pentru binele locuitorilor, dar politicienii au investit din ce în ce mai mult în armament și au început războiul mondial în 1939. Grav a fost că elitele din perioada interbelică au pregătit acumulările de tehnică militară și de aceea oamenii și comunitățile n-au avut ceea ce-și doreau. Conducătorii epocii au dat dovadă de gândire primitivă și brutală, caracteristicile speciei ieșind la lumină și dacă a progresat sistemul de învățământ. Educația era doar o spoială în fața instinctelor primare.

Sursă imagine: Wikimedia Commons