Ionel-Claudiu Dumitrescu

Germania anului 1938 și mitul distrugerii industriei românești din motive totalitare

Se spune prin cărțile de istorie și prin cele de economie că regimul nazist avea drept scop să transforme România în simplu furnizor de materii prime pentru buna funcționare a Reichului. Nu putea un partid criminal să facă vreo faptă pozitivă.

Anuarul statistic al României, tipărit în anul 1940, aduce un uriaș volum de date și parcă nu vrea să fie de acord cu ceea ce au scris masele de savanți și specialiști timp de decenii. Au sosit în anul 1938, cel mai bun din perioada interbelică din punct de vedere economic, 27.534 t de mașini, aparate și utilaje ce erau necesare în industrie, agricultură și transporturi. Putea să fie organizat un embargou, dar Berlinul continua să vândă utilaje pentru progresul României. A fost chiar o creștere în raport cu cele 23.947 t din anul precedent. Dacă se face o referire la situația din anul 1935, a fost o adevărată revoluție. Atunci au sosit numai 9.017 t de mărfuri necesare pentru producerea de bunuri. Berlinul era și furnizor de fier în vederea prelucrării superioare.

Important este în economie să vinzi cât mai repede și clienții nu prea mai erau mulțumiți de viteza carelor trase de boi. Au fost aduse în 1935 595 t de vehicule, dar s-a ajuns în 1938 la 5.710 t. România începea să fie pusă în mișcare și cu mașini germane, dar cantitatea adusă era prea mică în raport cu potențialul ambelor state. Prăbușirea importurilor a avut loc pe fondul tulburărilor politice din Reich, politica de tip totalitar ducând de multe ori la dezastre economice.

Mediul de afaceri din Germania dorea să găsească mulți clienți pentru a avea un flux de mărfuri și de capital, mai ales în condițiile în care politicul începea să asigure o imagine deosebit de negativă pentru tot ceea ce era german. Partea română a reușit să găsească echipamente pentru industrie deosebit de bune și la prețuri competitive în raport cu ceea ce oferea alte mari puteri industriale.

Erau multe de făcut în România, dar producția internă și importurile nu asigurau progresul tuturor regiunilor. Din păcate, timpul nu mai avea răbdare și modernizarea a fost încetinită de declanșarea ostilităților din motive ideologice.

Sursă imagine: Holocaust Encyclopedia