Au trecut decenii de la căderea comunismului, dar încă sunt mulți nostalgici după era începută în 1944 prin sosirea tancurilor cu stele roșii. Ideologia politică a fost impusă din ordinul lui Stalin și poporul român făcea parte oficial din lagărul comunist. Termenul era utilizat în documentele de partid și de stat.
Cei care au fost la putere până la evenimentele sângeroase din decembrie 1989 au dus o politică de ascundere a adevărului și Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus cândva că partidul trebuie să ofere maselor populare lozinci prin care organismul politic să pară iubitor de oameni. Nicolae Ceaușescu a continuat politica stabilită de crudul predecesor stalinist. Câteva idei stabilite în perioada roșie au rămas și astăzi valabile pentru cei ce nu vor să gândească.
Libertatea
Politrucii epocii comuniste au promovat în mod deosebit ideea că partidul debarcat de pe tancurile T-34 a venit să aducă libertatea poporului român de sub jugul instaurat de burgheziei și moșierime. Trebuia să urmeze o epocă de fericire, dar a urmat dezvoltarea centrelor de detenție în masă. Oamenii au impresia că era mai bine înainte, dar nu prea a fost iubită Istoria în timpul școlii. Autoritățile comuniste au folosit în mod oficial termenul de lagăr socialist și Iosif Stalin a spus în ianuarie 1924 că întotdeauna va exista dictatura proletariatului prin intermediul activității poliției politice. Securitatea avea grijă să lichideze, cu acte sau discret, orice persoană care era inclusă în categoria dușmanilor poporului. Chiar Petru Groza se plângea că ofițerii poliției politice nici nu doreau să-i răspundă, doar superiorii lor putând să le ceară socoteală. Viața omului depindea de capriciile unor cadre de nădejde, fără scrupule și studii.
Eliberarea ultimei brazde
Trupele române au luptat în anul 1944 pentru eliberarea teritoriilor răpite de maghiari și au reușit în ziua de 25 octombrie 1944 să ajungă la frontiera existentă la 29 august 1940. Data a fost deosebit de importantă și a rămas Ziua Armatei până astăzi. Aparatul de propagandă a acționat în mod abil prin inocularea ideii că se lupta pentru patrie și așa au crezut și soldații care treceau prin ploaia de gloanțe. În realitate, militarii au murit sau au fost răniți pentru realizarea revoluției mondiale sau cucerirea întregii planete în numele ideologiei comuniste. Fiecare pas înainte al soldatului român însemna o apropiere a lui Stalin de visul realizării unui singur lagăr pentru întreaga populație a planetei. Deveniseră sclavii ideologici ai dictatorului Stalin, dar li se lăsa iluzia că luptă pentru țară.
Epoca de Aur
Aparatul de propagandă a fost conceput numai să laude realizările regimului și a fost folosită o denumire strălucitoare, chiar dacă deținerea metalului galben de către cetățeni era limitată la anumite obiecte cu gramaj redus și sub un strict control al statului, cel care avea monopol asupra întregului comerț.
Autoritățile statului comunist au dispus de control asupra presei și jurnaliștii au dezvoltat un cult pentru dictatorul ce se bucura de sprijinul Moscovei. Se inocula ideea că toate deciziile luate la București erau corecte și aduceau multă prosperitate și fericire maselor. Erau prezentate numai realizări ale regimului totalitar și combinatele au rămas în amintirea oamenilor prin coșurile fumegânde și locurile de muncă. Autoritățile aveau grijă să nu fie promovate imaginile cu cozile la pâinea cea de toate zilele. Această manipulare a imaginilor a dat rezultate durabile și oamenii au rămas doar cu poveștile pozitive despre trecutul roșu. Nici n-a mai contat că România socialistă a fost unicul stat în care s-a introdus alimentația rațională sau hrănirea populației ca-n vreme de război pe cartelă. Nicolae Ceaușescu dezvolta industria pentru lupta împotriva lagărului capitalist și n-ar fi contat numărul de victime, Războiul din Ucraina fiind o petrecere veselă în raport cu ce se planifica în cea mai mare taină. Industria a căzut după 1989 deoarece nu mai exista politică totalitară.
Epoca de aur a rămas în creierul mulțimilor și oamenii preferă să trăiască în lumea iluziilor despre un trecut strălucitor în raport cu prezentul cenușiu. Sportivii au fost folosiți în creierul mulțimilor pentru a dezvolta o epocă glorioasă. Nici nu mai contează că liderul de la București a fost cel care a ordonat reprimarea în sânge a revoltelor de la Timișoara și București. A fost singura destrămare sângeroasă a regimurilor comuniste impuse în Europa de Est. S-a văzut în decembrie 1989 că statul a avut din belșug bani de gloanțe și a format decidenți bolnavi de putere cu orice preț. Au pierit până la căderea lui Nicolae Ceaușescu 159 de cetățeni ai patriei socialiste. Muniția folosită era concepută special să provoace răni cumplite și uzine întregi funcționau pentru realizarea stocurilor de obiecte speciale.
Autoritățile comuniste au vândut numai iluzii poporului român deoarece stăpâneau bine arta manipulării. Au știut că mulțimile au idei puține, ferme și greșite și au mers înainte cu principiul apropierii de popor prin lozinci. Dacă în epoca de foamete oamenii nu prea mai credeau gogoșile regimului, mitul despre bunul conducător a apărut atunci când locuitorii s-au săturat de minunile politicienilor în viață. Puterea morților asupra creierului mulțimilor stă tocmai în lipsa hotărârilor are să deranjeze și atunci orice lider politic tinde să devină simpatic. Poporul român respectă în totalitate principiile enunțate de marele gânditor francez Gustave Le Bon. Nici persoanele care ajung la putere nu pot scăpa din plasa legilor psihologului francez. Chiar dacă acesta a murit în decembrie 1931, zisele elite comuniste și cele care au urmat au rămas ancorate în trecut. Grav este că nu se poate realiza desprinderea din lumea veche nici măcar în lumea democratică.
Românii au fost complet dezamăgiți de cei care au ajuns la putere după 1989 și s-a ajuns la idealizarea trecutului comunist.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță