Istoricii comuniști au scris cu elan ideologic că în perioada guvernării antonesciene s-a produs un adevărat dezastru economic prin subordonarea economiei naționale intereselor germane și populația a avut mult de suferit. Conducătorii țării din acea perioadă de tristă amintire au fost executați fără milă după venirea comuniștilor la putere cu ajutorul tancurilor sovietice și cei care au scăpat de glonț au ajuns în temnițele din care nu mai ieșeau decât morți după ani de chinuri cumplite. Teoriile despre dezastrul adus de Ion Antonescu s-au păstrat în istoriografia de la nord de Dunăre și este repetată insistent pentru a intra bine în creierul maselor de elevi și studenți. S-a ajuns și la nivel politic și catastrofa economică este amintită și o eventuală lăudare a regimului militar din perioada 1940 – 1944 se poate lăsa chiar cu închisoare în funcție de cum vor judecătorii.
Autorul german Andreas Hillgruber a scris o carte publicată în limba română în anul 1990 și în care sunt prezentate datele reci din arhivele Reichului despre colaborarea economică dintre cele două state pe anumite domenii de activitate. Istoricii români din capitală n-au publicat în mod accesibil statistici privind toate mărfurile schimbate de cele două părți. Revenind la comerțul cu Berlinul, informațiile aduse de istoricul Hillgruber dau peste cap toate teoriile despre umilirea României de către regimul nazist. România a importat din marea putere industrială în anul 1938, cel mai bun din punct de vedere economic, 3.800 t de mașini agricole și astfel s-a reușit o modernizare parțială a lucrărilor pe ogoarele statului național – unitar format în anul 1918. Autoritățile de la București au achiziționat în 1941 10.500 t. A fost o creștere de 2,76 ori în raport cu ceea ce s-a întâmplat în timp de pace. S-a ajuns în 1942 la cumpărarea a 13.100 t, ceea ce însemna o creștere de 3,44 ori. Uneltele agricole erau utile în gospodăriile rurale și era o foame cumplită de fier în lumea satului românesc. Dacă au fost achiziționate 1.000 t de sape, furci, coase și alte produse metalice în 1939, s-a ajuns în 1941 la 1.100 t și apoi la 2.400 t. Fiecare gram de fier conta în efortul de război, dar conducerea de la București făcea rost de unelte pentru agricultori. Statul român încerca să îndulcească situația sătenilor în vremuri de restriște și a fost un fel de paradis economic până când au sosit trupele sovietice, cele care au jefuit masiv de la bogați și săraci cu cea mai mare plăcere. Mitraliera era atunci cel mai bun producător de mărfuri.
Agricultura României oferea multe produse gustoase, dar acestea nu puteau fi valorificate din cauza existenței unei industrii alimentare ce nu se dezvolta în același ritm cu producția ogoarelor. Au fost aduse 400 t de mașini necesare prelucrării superioare a mărfurilor din mediul rural în anul 1939, dar a fost prea puțin. S-a ajuns în 1941 la 1.000 t sau o creștere de 2,5 ori.
Adevărul rămâne însă proastă marfă în România și când scoate ochii cititorului și minciuna este răsplătită cu sume mari de bani, cel mai cunoscut exemplu fiind Mihail Sadoveanu, cel care a trăit ca un împărat în epoca egalitarismului social și de avere. Istoria a fost și este falsificată prin diferite metode pentru ca anumite cercuri de putere să trăiască în huzur. Trebuia să fie caracterizată drept dezastru epoca războiului mondial pentru a nu se vedea catastrofele din stilul de guvernare de după 6 martie 1945 și din lumea contemporană. Economia României a fost spulberată cu ajutorul tancurilor sovietice ce erau sprijinite de bombardierele americane. Democrația colabora perfect cu imperiul lagărelor de exterminare încă din perioada interbelică. Mai mult. Nici măcar nu era Adolf Hitler la putere pentru a se presupune că s-a făcut totul pentru a contrabalansa forța armatei germane.
Autorul german nu poate să fie bănuit de simpatii pentru regimul politic din România și nu s-a implicat în controversele contemporane din istoriografia națională. A scris lucrarea Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu Relațiile germano – române în anii 1938 – 1944, a inclus doar fragmente din anuarele statistice ale Germaniei și a trecut la alte teme de cercetare. Nu poate să fie bănuit de simpatii și părtinire, volumul fiind publicat în prima ediție în anul 1954 și apoi reimprimat în 1965. Autorul german n-a putut să mai vadă minunile politicii românești de tip democratic, cea în care se pedepsește dacă se scrie despre trecut și autorul nu este pe linia partidului aflat momentan la putere, deoarece s-a stins din viață la 8 mai 1989. Minciuni, fraze și lozinci scornesc presupuși experți ce vor cu orice preț să rămână prin ceva în istorie și Istorie.
Mareșalul Antonescu a avut multe păcate în timpul guvernării, dar nu se poate spune că nu s-a interesat de economie și Uniunea Sovietică a transformat România într-o adevărată mină de aur și de bunuri începând din martie 1944. Dacă n-ar fi fost o bună guvernare, forțele de invazie n-ar fi avut de ce bunuri să elibereze teritoriul românesc. A fost un dezastru introducerea statului român în lagărul comunist și a fost absolut normal să se procedeze la demonizarea lumii capitaliste și, mai ales, a regimului antonescian.
Oare când istoricii vor avea curajul să scrie și în spiritul adevărului? România trebuie să scape din capcana minciunii ce domnește de decenii și care este deosebit de plăcută, chiar idolatrizată. Domeniul economic trebuie să fie analizat pentru a se ajunge la concluziile corecte și falsurile să fie eliminate din istoriografie.
Bibliografie minimală
Berejkov, Valentin, În umbra lui Stalin, Editura Lider, București, f.a.
Busch, R., În infernul de la Stalingrad, Corint istorie, București, 2021.
Bușe, Constantin, Alexandru Vianu (coordonatori), Istorie universală, Epoca contemporană, vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.
Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu, Humanitas, București, 1994.
Lubbeck, William, La porțile Leningradului, Corint, București, 2021.
Sarin, Oleg, Lev Dvoretsky, Război contra speciei umane, Editura Antet, 1997.
Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2010.