S-a discutat mult despre pregătirile Wehrmachtului pentru invadarea Uniunii Sovietice și s-a scris că Stalin n-a crezut în ceea ce i se raporta și că era paranoic și trăia în propria lume. Așa se explică de ce trupele germane s-au putut concentra în liniște și apoi a fost declanșat atacul prin surprindere din 22 iunie 1941. Stalin n-a fost de acord să se facă pregătiri serioase și germanii au pătruns în adâncimea teritoriului sovietic.
Istoricii sovietici și apoi cei ruși au făcut totul pentru a inocula tezele dorite de centrul de putere de la Moscova și informațiile au fost considerate științifice de către specialiștii din Occident, mai ales că unii au fost stimulați să scrie lucrări și au primit documentare consistentă din partea autorităților ruse.
Realitatea era că Armata Roșie a fost prea bine dotată și bilanțul realizat pentru aprilie 1941 arată că se putea da ordin de atac din partea lui Stalin. Numai trei districte militare din vest (Baltic, Vest și Kiev) cuprindeau 99 de blindate KV-2, dar un istoric ignorant sau conservator ar putea spune că erau prea puține și nu puteau să influențeze mersul ostilităților. Se adăugau alte 234 din modelul KV-1, adică echivalentul unei divizii blindate supradimensionate.
Tot se poate scrie că erau puține și că generalii sovietici aveau obiceiul să le risipească printre cele din modelele mai vechi precum T-26 și BT-7. Nici nu erau capabili ofițerii sovietici neinstruiți să gândească corect din punct de vedere tactic și strategic. Realitatea a fost că și ofițerii germani distribuiau exemplarele de Panzer III și Panzer IV în toate diviziile de tancuri. Se procedase în mod similar în războiul mondial precedent prin combinarea unor unități de veterani cu cele de recruți sau cu cele ale aliaților.
Iosif Stalin știa că blindajul unui KV este gros încât să reziste la tirul tunurilor antitanc de calibrul 37 mm, cel ce era de bază în cadrul diviziilor de infanterie. În plus, putea să reziste la armele similare de pe blindate. Era capabil să înfrunte piesele sovietice de calibrul 45 mm. Luptele au demonstrat că putea să facă față și obuzelor grele venite cu viteză mică și numai piesele de calibrul 88 mm erau capabile să nimicească acești coloși metalici.
Spionajul sovietic cunoștea starea tehnică din Germania, dar nici nu era nevoie de acest efort de formare și utilizare a agenților secreți. Delegații staliniste au vizitat fabricile Reichului și chiar au avut voie să cumpere tehnologie militară. Era evidentă starea de primitivism tehnologic în care se zbătea Germania. Cele mai bune blindate naziste aveau puțin peste 20 de tone și armamentul antitanc era limitat la calibrul 50 mm.
Partea sovietică mutase deja spre vest tancuri de peste 45 de tone și acestea erau perfect capabile să nimicească poziții defensive. Nu exista în lume un obuzier mobil și blindat de calitatea unui KV-2, o mașină inventată numai și numai pentru străpungerea liniilor fortificate. Moscova deplasase 99 de care de luptă spre vest din totalul de 102 exemplare, dar încă se mai scrie că nu știa că există un pericol nazist. Stalin avea însă planuri strategice la scară continentală și a vrut să fie perfect pregătit pentru o campanie militară de uzură și a preferat să concentreze noi blindate ce erau definite în epocă drept supragrele. A fost șocat să afle că Hitler i-a stricat toate planurile prin pornirea ofensivei cu mașini ce aminteau de preistoria tehnicii blindate. Aceasta a fost surprinderea de care vorbeau istoricii sovietici. Operațiunea Barbarossa a fost o minune militară cum o forță slabă poate să obțină rezultate legendare. Armata Roșie părea venită din viitor la capitolul tancuri, dar Wehrmachtul a stricat toate socotelile din târgul Moscovei. Colosul roșu si-a revenit, dar a suferit pierderi grele, poate chiar paralizante social și economic.
Sursa imagine: Picryl