Perioada de după 1918 ar fi trebuit să fie una de pace după ce au fost văzute atrocitățile din Marele Război. Din păcate, există politicieni ce vor cu orice preț să demonstreze că gândesc și muncesc, fanteziile din capetele lor fiind aduse în lumea reală drept mari descoperiri. Sistemul comunist a fost dezvoltat ca o lume opusă capitalismului și vechea lume trebuia distrusă pentru a exista un singur lagăr egalitarist. SUA era văzută ca un bastion al imperialismului și oricine putea să fie condamnat la moarte drept spion american, poliția secretă sovietică fiind deosebită de creatoare la capitolul dosare.
Iosif Vissarionovici Stalin a fost hotărât să folosească gândirea americană, a importat fabrici întregi și a luat licențe scumpe. Era văzut drept cel mai bun client de la nivel mondial deoarece nu se târguia prea mult când era interesat de o marfă necesară industriei grele. Patronii erau uimiți de pofta de cumpărare a celui ce spunea că nu-i suportă pe proprietarii dr uzine.
Standardizarea nu era făcută pentru nevoile populației, ci pentru a realiza mai mult și mai repede în domeniul armamentului de toate tipurile, dar istoricii consideră că astfel de măsuri erau necesare pentru apărarea patriei. Această teză este rostogolită de decenii și a devenit adevăr științific pentru cei ce obțin titluri academice și universitare, centrul de putere de la Moscova fiind generos cu cei care-i susțin tezele.
Iosif Stalin a cerut un tun de calibrul 152 mm care să asigure superioritatea artileristică la nivel de corp de armată și de armată prin puterea proiectilului și prin lungimea traiectoriei maxime. A apărut obiectul special denumit ML-20 cu o masă de 7,27 tone în anul 1937 și lansarea modelului secret însemna război de anvergură și ofensiv. Producția de început a fost ca de antrenament și au apărut 148 de exemplare sau șase regimente. Au fost apoi asamblate alte 500 în 1938 sau 20 de regimente cu destinație specială. Armata Roșie era plină de surprize speciale sau independente. Cererile lui Stalin erau din ce în ce mai mari și au fost livrate unităților 567 de piese în anul 1939. Erau gata la sfârșitul primului an de conflict mondial 1.215 tunuri ML-20 ce nu aveau egal în tabăra Axei Berlin – Roma – Tokyo și ar fi fost suficiente pentru sprijinirea a 50 de corpuri de pușcași sau până la 200 de divizii de infanterie.
S-a scris în Istoriografia mondială că dictatorul comunist nu s-a pregătit de un conflict de amploare, dar inamicii nu aveau tunuri noi de calitatea celor sovietice. Erau concepute pentru concentrare pe direcțiile de atac și pe zdrobirea fortificațiilor de campanie, proiectilele fiind suficient de puternice pentru a scoate din acțiune tancurile germane prin schijele mari. Oțelul de la Magnitogorsk se făcea simțit.
Iosif Stalin s-a pregătit de război încă din 1924 și chiar a reușit să-l declanșeze în urma semnării Pactului Molotov - Ribbentrop din 23 august 1939. Tunurile ML-20 erau încă ținute ascunse de ochii curioșilor, dar urma să vină și vremea lor.
Gurile de foc asamblate la Perm erau menite să fie surpriza neplăcută pentru Hitler și Wehrmacht și așa au rămas până la sfârșitul conflictului. A fost o armă – minune adevărată.
ML-20, pregătirea stalinistă și nemernicia istoricilor plătiți
S-a tot scris că dictatorul de la Kremlin trăia în lumea lui, era complet rupt de realitate și a fost normal ca la 22 iunie 1941 Armata Roșie să fie surprinsă nepregătită și slab dotată în raport cu inamicul german. Eroii care au făcut această descoperire istoriografică legendară au scris numai după moartea dictatorului s-o aveau permisiunea Kremlinului.
Realitatea era complet diferită de ceea ce vor să inoculeze cei puși să manipuleze creierul maselor prin teze șlefuite cu grijă intelectuală. Industria lui Iosif Stalin a livrat în 1940 alte 901 exemplare și la 1 iunie 1941 erau gata de acțiune cel puțin 2.800 de ML-20. Era o dotare artileristică fără precedent în istoria Europei prin calitate și cantitate.
Liderul de la Kremlin a făcut eforturi deosebite în vederea realizării breșelor în pozițiile inamice, a nenorocit populația prin dirijarea resurselor spre înarmare și tot s-au găsit procurori ai Istoriei care să-l acuze că a fost leneș și astfel a fost posibil să le apară și lor numele pe-o carte.
Sursa imagine: Wikimedia Commons