Locuitorii de la nord de Dunăre au avut mari așteptări de la emanații din revoluție, dar speranțele le-au fost înșelate din cauza corupției și a arivismului. Populația României este nemulțumită de clasa politică rezultată în urma alegerilor și mulți sunt cei ce zic că înainte era mai bine. Perioada comunistă este văzută ca o epocă de prosperitate și avânt economic. Aceasta este iluzia cu care trăiesc cei ce nu vor să gândească și preferă să cadă în trecut.

Nici nu bănuiesc cu ce se ocupau conducătorii ajunși la putere cu ajutorul tancurilor sovietice la 6 martie 1945. Oamenii cred că pe vremuri existau patrioți adevărați și care doreau binele poporului, idee inoculat în timp de politrucii aparatului de propagandă. Iluziile despre epoci de fericire în trecut sau în viitor sunt ceva obișnuit în istorie.

Conducerea de la București a luat măsuri pentru întărirea capacității de luptă a forțelor armate și istoricul Vasile Tudor a obținut un total al acumulărilor de avioane de tip Iliușin Il-10 de 170 de exemplare. Era un avion pe gustul lui Stalin și al generalilor sovietici. S-a format o divizie întreagă cu acest aparat și a primit denumirea de Divizia 4 Asalt. Erau necesare importurile mari de muniție specială de calibrul 23 mm și de rachete pentru atac la sol. Piesele de schimb erau o avere. Motorul era un coșmar prin consum și erau introduși 747 l de carburant la un plin. Renumitul Me-109 se mulțumea cu un rezervor de 400 l.

Se pune întrebarea la ce era utilă această mare unitate a României populare. Conform doctrinei militare sovietice, trebuia să fie trimisă să atace ținte la sol în vederea sprijinirii batalioanelor de tancuri in timpul ofensivelor în adâncimea teritoriului inamic, dar problema era că statul comunist din Carpați era înconjurat de state socialiste și numai Iugoslavia era prost văzută de Stalin. Adevărul crud era că liderul de la Kremlin se gândea să declanșeze marele război împotriva lagărului capitalist și deja incendiase Coreea începând din iunie 1950 pentru a atrage în Extremul Orient forțele imperialismului. Vasalii din Europa au primit poruncă încă din 1949 să treacă la acumulări masive de armament și astfel se explică importul de aparate de origine sovietică și cehoslovace, foarte scumpe fiind cele produse în statul central – european. Gheorghe Gheorghiu-Dej a înțeles planurile strategice ale Kremlinului și astfel a apărut Divizia 4 Asalt. Dezvoltarea a patru divizii de aviație era un adevărat coșmar logistic pentru economie, avioanele sovietice având nevoie de combustibil de calitate și mult. Dictatorul sovietic se grăbea și s-a ajuns ca Divizia 4 Asalt să devină Divizia 68 Asalt. În anul 1952. Stalin proceda la o topire a armatelor aparent naționale în nouă Armată Roșie, un fel de tsunami ce urna să măture lumea liberă din Europa.

Era o încordare deosebită a forțelor și nu putea să fie de durată din cauza sufocării economiei și s-ar fi ajuns la o ruină completă. Războiul sfârșitului lumii era aproape și tovarășul Stalin aștepta doar un moment de slăbiciune a blocului occidental, cel ce demonstra în Coreea că vrea să reziste comunismului și exista armament american din belșug. În plus, se aflau în depozite și bombele nucleare. Stalin planifica o ofensivă precum cea din 1944 împotriva Reichului, dar trebuia să existe o perioadă de slăbiciune a aviației americane. Avioanele de vânătoare F-86 demonstraseră că pot neutraliza escadrilele de MiG-15 si bombardierele puteau să treacă să lovească nuclear centrele sovietice de producție. A venit însă luna martie a anului 1953 și dictatorul s-a dus în altă lume.

Ideea de revoluție mondială, de cucerire a întregii planete, a fost amânată pentru o vreme. Subordonații tovarășului Stalin duceau o luptă pentru putere și au luat unele măsuri de îmbunătățire a vieții, de renunțare la proiectele gigantice și de reducere a cheltuielilor militare. Economia trebuia să-și revină după excesiva concentrare pe producția de armament. Erau necesare multe mașini pentru transport și pentru agricultură, se impunea realizarea de noi utilaje în locul celor uzate fizic și trebuia să se intensifice munca de reconstrucție în regiunile afectate de invazia nazistă. Aproape totul era de schimbat în imperiul stalinist.

Poporul român a scăpat în martie 1953 de un război devastator care ar fi generat mai multe victime decât precedentul. Ar fi fost tot un conflict ideologic, brutal, în stil stalinist. Fanaticul ce jurase în ianuarie 1924 că va realiza cucerirea lumii pentru Lenin și comunism a pierit exact la timp. Formarea diviziei de asalt era un semn că pârjolul mondial era aproape și concepția lui Iosif Stalin era că nu contează numărul de victime în raport cu măreția ideii de a realiza un unic lagăr pe planetă. Cum dictatorul era bătrân și bolnav, a planificat o accelerare a pregătirilor militare pentru a vedea marele vis comunist împlinit, iar omenirea a avut o șansă să scape de un fanatic fără milă și limite.

Formarea unei întregi divizii de asalt a costat scump bugetul statului popular și nivelul de trai era jalnic. Renunțarea la unele proiecte de înarmare a permis să se îmbunătățească puțin viața în țara aflată sub ocupație străină. Și mai mult a ajutat renunțarea la realizarea Canalului Dunăre -Marea Neagră, cel ce costase multe vieți de deținuți politici.

Oamenii poate plâng după statul comunist dispărut treptat după decembrie 1989, dar trebuie să se înțeleagă că a fost construit numai după principiile staliniste și se făcea totul pentru dotarea cu armament. Acesta era rostul industriei grele supradimensionate, cea care era prezentată mereu drept printre marii producători de oțel pe cap de locuitor. Întreținerea unui mare complex militaro - industrial a sleit puterile economiei socialiste și nici perfuziile cu capital străin n-au mai salvat-o. Liderii comuniști n-au renunțat vreodată la planul de cucerire a întregii planete și nu degeaba au fost cumpărate vreo 400 de avioane MiG-21 de către Gheorghe Gheorghiu-Dej și, mai ales, de către Nicolae Ceaușescu. Se stătea la coadă pentru o pâine, dar erau aduse aparate de zbor la prețurile impuse de sovietici.

Sursa imagine: Wikimedia Commons