Marea Britanie era fostul aliat din Primul Război Mondial și relațiile dintre cele două state au fost menținute în ciuda faptului că exista o răceală specifică unei mari puteri. În plus, caracterul englezilor era unul dificil, plin de înfumurare pentru cei bogați și puternici.

Schimburile de mărfuri erau interesante pentru ambele părți, dar patronii din arhipelag erau pretențioși și au importat din statul de la Dunăre îndeosebi petrol, cărbunele de care se dispunea local nefiind interesant pentru automobile, avioane și nave. Au fost cumpărate 1.149.425 t de produse petroliere pentru o sumă totală de peste 2,1 miliarde de lei. Cerealele au început să fie mai puțin cerute din moment ce soseau din Uniunea Sovietică produse ieftine. Cantitățile au scăzut la mai puțin de jumătate în raport cu cele din anul precedent și încasările s-au prăbușit.

Au fost importate diferite variante de combustibil lichid superior prin calitate și pe locul al doilea veneau produsele vegetale ce erau utile în industria textilă. Fabricile românești începeau să producă țesături de calitate pe plan local. Au fost achiziționate 9.096 t de materii textile. Se menținea în continuare interesul pentru produse coloniale și au fost cumpărate 1.318 t pentru peste 45 milioane de lei. Luxul din centrele urbane mari se întreținea cu cheltuială.

Marea Britanie rămânea în continuare un furnizor de valută forte, dar erau făcute exporturi de mărfuri puțin prelucrate industrial și astfel aveau prețuri mici. Ambele state aveau un potențial ridicat, dar Londra prefera să se orienteze spre propriul imperiu colonial sau spre țările cu o economie dezvoltată precum Germania, SUA sau Olanda. Uniunea Sovietică era un alt partener ce părea deosebit de interesant datorită faptului că statul comunist exporta sau importa în cantități mari când dorea Stalin.

Sursa imagine: Wikimedia Commons