Luna decembrie a anului 1989 a adus evenimente la care putini români se așteptau și regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu se prăbușea în valuri de sânge. A început o epocă de libertate și democratică, dar mai sunt mulți români ce regretă viața de lagăr de concentrare din perioada roșie și care spun cu tărie că înainte era mai bine și că nu s-a construit ceva după moartea dictatorului sadic. Realitate este că acum s-a construit pentru om și pentru România, înainte de 1989 totul fiind făcut pentru socialismul triumfător, cel ce trebuia să cucerească întreaga planetă.

Chipul țării s-a schimbat radical și au fost ridicate noi clădiri publice impozante. Muzeul Județean Argeș a primit un corp de clădire proiectat modern și fostul sediu al Prefecturii Județului Argeș a fost renovat pentru a avea strălucirea de odinioară. A trecut prin același proces Galeria de Artă, fosta Primărie Pitești. Sub stratul de var s-a descoperit pictura originală și abia acum începe recuperarea istoriei naționale.

România s-a transformat și din punct de vedere religios. Au fost construite biserici ortodoxe în locul celor dărâmate din ordinul partidului ateu și iese în relief Catedrala Mântuirii Neamului, printre cele mai mari din lume. Au apărut și centre de adunare ale altor culte religioase și-n Pitești a fost ridicată Biserica Adventistă.

Modificare radicală a apărut și la capitolul locuințe, cetățenii români începând să prefere casele individuale din mediul rural apropiat de centrele urbane de unde să se facă aprovizionarea. Noii săteni preferă să umple curțile cu beton sau, în cel mai fericit caz, cu gazon. Agricultura nu este ceva plăcut în lumea contemporană și statul chiar încurajează expansiunea naturii în dauna agricultorilor. Nu este de mirare că urșii, șacalii și vulpile își fac de cap pe unde vor. Blocurile au rămas o alternativă preferată de cei ce duc un trai comod în mediul artificial al orașelor și al mall-urilor.

Economia de tip ceaușist a dispărut și nu mai sunt interesante combinatele metalurgice precum cele de la Hunedoara și Galați. Acum se prelucrează materialele în mașini de calitate superioară și se exportă masiv automobile de la uzinele din Mioveni și Craiova, piesele pentru alte uzine venind, de exemplu, de la Pitești. Metalul ajunge să devină nave militare la Galați. Fabrica din Găești trimite în țară și peste hotare frigidere și alte electrocasnice. Capacitatea de producție este orientată în special spre export. Uzinele nu mai sunt cele poluante de odinioară. Statul român democratic a reușit să finiseze și cele două reactoare nucleare de la Cernavodă și a fost redusă dependența de cărbunele deosebit de toxic.

Economia s-a modificat și prin dezvoltarea comerțului, locuitorii având la dispoziție fără cartele bunuri din țară și din întreaga lume. Rafturile magazinelor nu mai sunt goale. În plus, peste tot sunt deschise restaurante cu produse românești, de mare serie sau de nișă, țara fiind plină de restaurante cu specific turcesc, arabesc, chinezesc, indian sau italian. Domeniul bancar a asigurat locuri de muncă bine plătite și s-au făcut afaceri frumoase cu creditele luate de la instituții financiare românești sau străine. Dacă în 1989 erau case de marcat mecanice, acum totul tinde să fie computerizat, chiar prezența operatorului uman fiind exclusă.

România contemporană s-a schimbat complet la față în ceea ce privește transporturile și-acum se pune accent pe mijloacele auto, autoturismul devenind un simbol al reușitei în viață și nu contează cât costă sau dacă șoferul amator are îndemânare. Dacă pe timpul comunismului exista un ciot de autostradă de la București la Pitești, astăzi șoselele de mare viteză se extind precum o pânză de păianjen și s-a reușit legarea capitalei de portul Constanța în vederea unei legături rutiere cu piața globală. Transilvania este din ce în ce mai aproape de Europa Centrală și acum constructorii muncesc pentru a realiza străpungerea munților chiar prin regiuni instabile și seismice. Dacă erau 114 km de autostradă până la Pitești în 1989, în iulie 2024 s-a ajuns la 1.111 km de autostrăzi și drumuri expres. Se modernizează și căile ferate, dar nu cu viteza dorită de televiziuni și de mulțimi. Parcul feroviar nu s-a schimbat la fel de vizibil precum cel de tramvaie și de rame de metrou. Marea revoluție s-a produs în domeniul transportului aerian și acum mulți cetățeni români sunt mai mult în aer decât prin țară.

S-a schimbat si stilul de viață, populația preferând să plece în valuri spre stațiunile din Grecia, Turcia, Egipt și Spania, cele din țară fiind definite drept prea banale și nu mai sunt de nasul celor care cândva au văzut Dubaiul. Cunoașterea trecutului național nu mai este interesantă pentru cei ce se văd un fel de internaționaliști. Gusturile s-au schimbat și o stațiune precum Băile Herculane a ajuns în ruină, dar se muncește pentru a reda imaginea habsburgică a localității cu origini romane.

Populația României se bucură acum de libertate de informare și cu ajutorul rețelelor informatice este conectată cu întreaga omenire. S-a scăpat de atmosfera de lagăr de concentrare, dar mulți oameni s-au obișnuit să aibă traiul ghidat de autorități de la naștere până la moarte sau trăiesc cu iluzia că era mai bine sub dictatura unor birocrați ce aparent știau tot și executau ordinele primite de la Moscova. România socialistă a fost o colonie a Kremlinului și au fost trimise peste Prut cele mai bune produse pentru ajutorarea statului ce fusese ridicat pentru cucerirea întregii planete.

România contemporană este o țară ce se dezvoltă după model occidental după ce a scăpat din lagărul comunist, cel în care se dorește reintroducerea cu forța Ucrainei. Din păcate, creierul multor români a rămas ancorat în trecut. Se preferă adorarea celui care a masacrat fără milă oameni pe granița cu Iugoslavia și care era pur ateu. Oare cum se poate să fie admirat de către creștini un ateu care a dărâmat monumente de arhitectură precum Mănăstirea Văcărești și Biserica Cotroceni? Nicolae Ceaușescu n-a făcut decât să aplice indicațiile Moscovei și să joace un rol de fiu iubit al poporului. Nu era ceva nou și Stalin considerându-se adorat de mase.

Sursa imagine articol: Wikimedia Commons

Restul imaginilor aparțin publicației Limes Transalutanus. Pentru orice refolosire vă rugăm să specificați sursa.