Anul 1944 a însemnat ocuparea României de către tancurile sovietice și a început experimentul comunist după ideile lui Stalin. Era o întoarcere în trecut, dar ideologia era prezentată drept viitorul fericit al popoarelor și munca aparatului de propagandă a dat rezultate în mințile oamenilor. Economia a fost distrusă în numele despăgubirilor de război și abia apoi s-a trecut la organizarea unui nou sistem de producție după ideile lansate de Karl Marx și apoi prelucrate de liderul de la Kremlin.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a făcut jocurile politice până la decesul survenit în martie 1965 și apoi a ieșit de nicăieri Nicolae Ceaușescu, un comunist puțin cunoscut și definit drept deschis spre Occident și patriot. Chiar și astăzi este admirat de istorici pentru opunerea la invadarea Cehoslovaciei și există legenda contemporană despre tancurile sovietice topite cu ajutorul laserului în 1968. De aceea n-au mai trecut trupele sovietice Prutul și astfel noul conducător al partidului a dobândit o aură de erou în stare să se opună Kremlinului.

Iluziile conduc lumea și poporul român este zăpăcit cu tot felul de idei despre faptul că înainte de 1989 era mai bine și atunci a fost o epocă de fericire sub conducerea unui adevărat patriot, cel ce nu se poate compara cu politicienii de astăzi. Realitatea a fost complet diferită de ceea ce cred mulțimile și de ce este publicat prin mediul virtual, cel superficial consultat de către cititorii grăbiți.

Nicolae Ceaușescu era înconjurat de oameni de încredere ai Moscovei și nu se putea abate cumva de la principiile comuniste. Jocurile pe care le făcea erau dirijate de către cine trebuia. Politica economică a partidului era influențată de către Vasile Malinschi, cel care a condus BNR în perioada 1963 – 1977. Era rus din punct de vedere etnic și avansase în partid pe baza originii. A fost academician pentru a controla cele mai luminate minți ale poporului român, ideile având mai multă putere decât armele. Trebuia să nimicească spiritul național și a dominat Academia Română în perioada 1959 – 1963. Este evident că dirijarea instituției financiare a țării permitea o supraveghere a tuturor activităților importante din patria socialistă. Un adept rus al comunismului stalinist nu putea să devină patriot.

Lumea a uitat de economistul Malinschi, dar cel mai apropiat colaborator al liderului comunist a fost Emil Bodnăraș. A rămas un sfătuitor de taină până când a decedat în 1976. Era omul care-l sfătuia pe Nicolae Ceaușescu cum să nu deraieze de pe linia partidului în relațiile cu Moscova și avea o experiență deosebită în ceea ce privește relațiile cu lumea sovietică. A fost instruit de către specialiștii temutei politii politice staliniste și a corespuns criteriilor stabilite în epoca în care mulți erau împușcați fără milă și îndurare. A venit în România și a ajuns să conducă armata populară din 1947 până-n 1955, mulți ofițeri fiind trimiși pentru instruire în Uniunea Sovietică. A făcut totul pentru nimicirea spiritului național în oștire.

Nicolae Ceaușescu nu putea să fie patriot român și a condus o grupare care era pe linia Moscovei, dar nu mulțumea toate cercurile de putere și existau doritori de avansări în ierarhia de partid și de stat. Emil Bodnăraș a fost stâlpul de rezistență al regimului dictatorial până la decesul din 1976.

Nicolae Ceaușescu n-a fost vreodată iubitor de români, ci a jucat rolul de conducător bun pentru a atrage masele la ideologia comunistă fără să fie nevoie de teroare în pur stil stalinist. A reușit în mare măsură mai ales după moarte.

Sursa imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 17/1970