Marea Recesiune a pornit din SUA în toamna anului 1929 în urma prăbușirii afacerilor la bursa din New York. Fenomenul s-a extins planetar și populația a fost afectată în ceea ce privește veniturile și nivelul de trai. Uzinele n-au avut comenzi și producția a scăzut în mod drastic, ceea ce a dus la închiderea fabricilor, șomaj și marasm economic până când a rezultat un nou război planetar. Criza a bântuit cu cea mai mare furie în Uniunea Sovietică și a fost o foamete cumplită în Ucraina, milioane de oameni pierind în 1932 și 1933 în ceea se numește astăzi Holodomor. Și alte regiuni au fost afectate de lipsa alimentelor și cozile la magazine erau din ce în ce mai lungi. Sărăcia domnea aproape peste tot în Rusia stalinistă și numai aparatul de propagandă reușea să cosmetizeze realitatea astfel încât să atragă chiar muncitori americani, suficient de naivi să creadă că lagărul comunist este un paradis terestru sau un El Dorado. Nomenclatura și politrucii erau însă bine aprovizionați pentru a duce politica regimului și erau în stare de orice pentru a-și păstra statutul. Specialiștii în Economie, cei obsedați mereu de eficiență și venituri, au început să fie încântați de ideea de planificare făcută de către birocrația statelor și priveau cu plăcere spre Uniunea Sovietică și spre Italia fascistă. S-au găsit admiratori chiar și pentru Germania nazistă, stat ce încă nu se manifesta pur criminal și în mod vizibil.

Presa și autoritățile sovietice prezentau date incredibile despre creșterea cantităților de mărfuri obținute în fabricile noi și acestea erau impresionante prin dimensiuni. Totuși, zisa Criză Economică a lovit cu mânie și sistemul de producție ridicat pe principiile științifice ale marxismului.

De ce nu mergea însă producția de mărfuri din moment ce statul controla toate fabricile, agricultura, comerțul intern și cel extern? Explicația este simplă: erau realizate bunuri care nu erau interesante pentru populație. Doua fabrici din Moscova realizau mașini lipsite de importanță și s-a încercat asamblarea modelului și la o uzină din Voronej. Au fost construite 160 de exemplare în anul 1932, dar potențialul industriei sovietice era unul deosebit de ridicat. Au urmat în 1933 alte 307 exemplare de calitate superioară. Erau chiar anii de foamete și industria constructoare de mașini funcționa din plin. Istorii au mințit masiv atunci când au scris că nu se lucra în fabricile constructoare de mașini. Cele 467 de avioane erau bombardiere grele de tip Tupolev TB-3 ce aveau o masă proprie de circa 11 tone și se ducea în permanență o luptă pentru ușurarea avioanelor în vederea creșterii razei de acțiune și a vitezei. Motoarele erau încă prea slabe în raport cu dimensiunile aeronavei, dar tot rămânea cel mai bun bombardier strategic din lume asamblat în serie. Puteau fi luate la bord 2.000 kg de bombe, dar pe distanțe scurte se ajungea și la cinci tone de încărcătură distrugătoare.

Omenirea a muncit din greu în anii ziși de recesiune, dar conducători precum Iosif Stalin cereau armament de erau depășite puterile economiei. Tupolev TB-3 implica formarea unui personal calificat pentru zbor și întreținere. Mașinile zburătoare n-au fost produse doar ca piese de muzeu și cursele acestora erau un coșmar logistic. Un plin al rezervoarelor însemna aducerea a 7.960 de litri de carburant de la rafinării. Nu este de mirare că locuitorii sovietici nu vedeau combustibil petrolier. Aparate amenajate special pentru transport de pasageri au fost trimise în anii 1933 și 1934 până la Paris, Roma și Varșovia. Poliția politică nu permitea ieșirea din lagărul socialist, dar avioanele grele erau trimise în străinătate. Erau evident zboruri de antrenament pentru cunoașterea Europei, viitorul câmp de luptă. Nu este exclus ca pe aceste avioane să fi fost montate cât mai discret aparatură pentru fotografierea terenului în vederea realizării de hărți precise. Oare cum a fost posibil să se scrie și să se spună că n-a existat producție dezvoltată în perioada 1929 – 1939, că era un marasm economic?

Tupolev TB-3 a fost al doilea semn că Iosif Stalin se pregătea să declanșeze revoluția mondială, ceea ce jurase că va face încă din anul 1924. Jurământul din ianuarie trebuia pus în aplicare cu orice sacrificii și numai câțiva contemporani și-au mai adus aminte de documentul publicat cândva în presa sovietică.

Revoluția mondială de răspândire a comunismului a fost o nouă formă de război sfânt, dar era dus de către un ateu ce era pasionat de eficiența economică. Dorea cât mai multe mijloace motorizate de luptă pentru a face cât mai multe victime la nivel planetar. TB-3 era al doilea model de serie și se aștepta momentul ideal de declanșare a acțiunii de amploare.

Marea Criză Economică n-a existat. A fost acea epocă în care industria s-a dezvoltat în mod accelerat, dar producția a fost orientată spre distrugere și degeaba s-a muncit. Elitele epocii au fost vinovate de tot dezastrul planetar și nu sistemul capitalist de producție.

Sursa imagine: Wikimedia Commons