Se consideră că Marea Criză Economică a izbucnit în luna octombrie a anului 1929 și a durat până-n 1939. S-a manifestat prin scăderea producției de mărfuri, închiderea fabricilor și șomaj, ceea ce însemna prăbușirea nivelului de trai. A fost un prăpăd economic din care a generat un nou război mondial. N-a fost făcute prea multe mărfuri în multe domenii și cele livrate nu erau cumpărate din cauza lipsei de bani, fenomen care a început încă din 1928, dar prăbușirea bursei din New York este evenimentul considerat drept debutul recesiunii. Aceasta este în linii generale descrierea acceptată drept adevăr științific.
Realitatea a fost că fabricile au produs, calitatea n-a lăsat de dorit și nici cantitatea. Mărfurile au fost cumpărate fără să se țină cont de sumele luate din bugetele statelor. Industria grea chiar acea comenzi masive. Istoricii și economiștii n-au vrut să spună adevărul și l-au ascuns in spatele unor minciuni frumos cizelat.
Uzinele produceau proiectile de calibrul 76,2 mm pentru tir antiaerian împotriva aeronavelor ce se deplasau în zbor orizontal și erau absolut necesare pentru apărarea navelor de război. O lovitură de pe navele americane avea o masă de 10,9 kg și pulberea de propulsie asigura o viteză inițială mare, dar efectele asupra avioanelor au început să fie reduse pe măsură ce țintele se deplasau rapid și la înălțimi mari. Amiralii americani au cerut trecerea la guri de foc de calibrul mai mare și cu cadență sporită. S-a trecut la tunul antiaerian de calibrul 127 mm și acesta putea să fie folosit și împotriva navelor rapide ce foloseau torpile. Lovitura era fixă și se putea satura cerul cu 15 – 20 de proiectile pe minut. Focul bine întreținut era devastator dacă și coordonatele erau calculate corect. Un singur foc însemna un consum de 36,3 kg de materiale.
Se poate spune că tunurile erau mici și nu afectau economia la scară largă. Aceasta este o iluzie. Adevărul era că modelul modernizat prin lungirea țevii la 38 de calibre a fost livrat în perioada 1934 – 1940 în 375 de exemplare pentru orice vapor militar și apoi s-a trecut la livrări copleșitoare. Tunul putea să coste, în medie, 100.000 de dolari și moneda americană avea atunci valoare.
Industria americană avea comenzi din ce în ce mai grele, dar acestea nu erau utile populației pentru creșterea nivelului de trai. Făceau parte doar din cursa pentru hegemonie mondială. Marea Criză Economică a fost acea perioadă în care puterile militare s-au prins în cursa pregătirilor pentru un nou conflict planetar. Uzinele mecanice funcționau la capacitate și mereu se putea mai mult.
Sursa imagine: Wikimedia Commons