Capitala României părea să fie neîncăpătoare pentru populația ce se aduna din toate colturile României Mari în căutarea unui trai mai bun. Chiar dacă unii contemporani erau convinși că nu se schimbă ceva în țară, oamenii simțeau în mod dureros presiunea transformărilor. Locuitorii orașului București priveau deranjați forfota muncitorilor în plin centru și-au văzut cu uimire rezultatul muncii intense în anul 1936. Capitala primea o nouă clădire impozantă în stil diferit de ceea ce se mai realizase. Fiecare autor de proiecte dorea să iasă în față prin ceva cu care să rămână în istorie.

Blocul Carlton a fost proiectat de arhitectul G.M. Cantacuzino și trebuia să valorifice spațiul limitat din zonă. A fost construit aproape de trotuar astfel încât clienții să intre ușor în magazinele de la parter. Construcția avea trei corpuri cu șase, nouă și 14 etaje, înălțimea maximă fiind de 47 de metri. Erau 96 de apartamente cu tot confortul epocii, o adevărată bijuterie imobiliară și o cale de urmat în domeniu.

Blocul Carlton era ridicat cu ajutorul unui material mai puțin folosit în România timpului: cimentul. Liantul forma betonul ce era consolidat cu o structură metalică. Arhitecții și constructorii erau încântați de noile materiale oferite de industria locală sau aduse din import și se anunța o adevărată schimbare la față a orașului plin de grădini și de case scunde. Nu mai era la modă vegetația și a început o adevărată ofensivă împotriva naturii. Se terminase de construit în anul 1934 Palatul Telefoanelor, un fel de zgârie-nor adaptat meleagurilor românești, înălțimea blocului fiind de 52,5 m. Domina orașul în pur stil american prin silueta din beton ce ascundea un schelet metalic realizat la Reșița. Șantierul a durat în perioada 1929 – 1934 și a rezultat o clădire complet diferită de Terasa Oteteleșanu ce fusese renumit loc de petrecere a timpului liber. Istoria nu avea loc în capitala tornadelor economice și financiare.

Se zice că era Marea Criză Economică, dar orașul București cunoștea un avânt economic fără precedent și orice idee occidentală înflorea pe malurile Dâmboviței. Constructorii aveau mult de lucru și cu toate tipurile de materiale. Nu era timp să se discute de recesiune în plină febră imobiliară. Locuitorii se plângeau de circulația intensă, de zgomot și de praf. Capitala nu dormea niciodată.

Perioada definită drept Marea Recesiune a fost pentru orașul București Marea Revoluție urbanistică.

Sursa imagine: Wikimedia Commons