Marea Criză Economică bântuia cu furie în lume după datele specialiștilor și s-a ajuns la concluzia că a fost o perioadă neagră în evoluția omenirii. Istoricii repetă poveștile lansate în epocă și apoi manipulate de gânditorii cu orientare de stânga, anticapitaliști, cei care priveau cu admirație realizările staliniste din Uniunea Sovietică.
Realitatea a fost că se făceau afaceri grele în perioada 1929 – 1933 și chiar au fost salturi spectaculoase în anumite sectoare de activitate. Schimburile comerciale au fost înviorate și se obțineau câștiguri frumoase în lumea celor de la putere. Relațiile comerciale ale României Mari cu Olanda au fost deosebit de interesante în anul 1933. Conducerea de la București și firmele românești au importat numai 10.886 t de mărfuri și au fost deosebit de interesante fructele și semințele exotice, cererea fiind permanent în creștere. Au fost aduse 2.965 de tone față de numai 2.064 t în anul precedent. Se trăia din ce în ce mai bine la nivel de elite sociale și nu se mai mulțumea lumea bună cu produsele tradiționale, mai ales cu cele țărănești. Au fost limitate cantitățile de fier la numai 922 t și cele de aparatură industrială la 265 t. Economia românească era interesată de materiale textile și de cauciuc, substanțe necesare în vederea unei prelucrări superioare, și au fost aduse 1.538 de tone cu prețul a peste 82 de milioane de lei. Erau bunurile cele mai scumpe din oferta olandeză și un semn că pe meleagurile românești se dezvolta industria prelucrătoare. Luxul era o adevărată boală a locuitorilor din mediul urban și 1.077 de tone de produse prelucrate din piele au valorat puțin peste 40 milioane de lei.
Au fost exportate mai multe bunuri românești și pe primul loc din punct de vedere cantitativ au fost cerealele și acestea erau urmate la mare distanță de petrol. Prețurile nu erau senzaționale, dar s-a reușit obținerea a peste un miliard de lei din Olanda, de peste trei ori suma dată pe mărfurile importate. Se obținea astfel valută forte ce putea să fie dirijată spre alte activități ale statului și ale particularilor.
Marea Criză Economică a fost o vreme de avânt economic pe piețele europene, cele care erau interesante pentru România în mod special, și au fost realizate afaceri grele de către cei care aveau firme și nici cei din politică n-o duceau rău. Circulația banilor și a mărfurilor era accelerată și mulți investitori n-au mai prins trenul. Recesiunile sunt acele perioade de timp în care se fac salturi în civilizație și patronii și statele renunță la ceea ce este considerat demodat și care nu generează venituri deosebite.
Sursa imagine: Wikimedia Commons