Omenirea trecuse prin distrugerile provocate de primul conflict mondial și se dorea trăirea din plin a vieții. Dezvoltarea economică a orașelor aducea o prosperitate valurilor de locuitori noi și erau căutate mijloace de petrecere a timpului liber. Muzica antrenantă, dansul rapid și cinematograful erau la mare căutare. Automobilul era râvnit drept bun pentru obținerea de prestigiu social și era un instrument util pentru evadarea din aglomerația marilor centre urbane, cele ce aspirau resursele planetei precum găurile negre. Această era de fericire trebuia să aibă un sfârșit și acesta a apărut din 1926.

Anul 1929. O recesiune s-a produs în SUA prin prăbușirea bursei din New York și apoi s-a întins la nivel planetar. A fost un prăpăd economic din care a rezultat un nou război mondial. Fenomenul a fost descris pe larg de către economiști, istorici, jurnaliști și politicieni, ceea ce înseamnă că nu are rost o repovestire a faptelor. Mereu este amintită și comparată cu alte situații de scădere a cifrei de afaceri. A trecut aproape un secol de la evenimente și nu este Criză Economică la capitolul redactare de articole și cărți, spațiul virtual fiind generos umplut cu tot felul de opere colorate și pline de grafice. Toată această cantitate de vorbe are însă o singură calitate: acoperă adevărul.

Ce s-a întâmplat în perioada 1929 -1933, cu extindere până-n 1939? Explicația este una foarte simplă și stă în modul de gândire american. Patronii au obiceiul să renunțe la ceea ce nu le aduce suficient profit și nu prea au timp de atașamente și regrete în cursa nebună pentru acumularea de capital. Se renunță la tehnologiile vechi pe bază de cărbune și se trece la folosirea masivă a petrolului. Creste și interesul pentru electricitate. Se produce un fel de năpârlire a economiei americane ca la reptile și resturile erau abandonate sau reciclate ca fier vechi. Fabricile noi aveau utilaje noi, de productivitate ridicată și un consum mai scăzut de energie. Dacă mulți patroni procedează la fel în timp scurt, este absolut normal să crească numărul de șomeri. Perioada interbelică a însemnat o renunțare la vapoarele ce luau la bord cărbune și astfel minele au rămas fără clienți. Chiar vapoarele militare vechi au fost trimise la tăiat sau au fost adaptate la consumul de petrol. Locomotivele, alt consumator important, se transformau radical.

Marea Criză Economică este și o epocă de expansiune planetară a capitalului american. Firma Ford avea fabrici deschise pe toate continentele și oferea tehnologie chiar lui Stalin, marele dușman al comunismului. Banii n-aveau miros nici în secolul al XX-lea și capitalul colabora perfect cu stăpânul lagărelor de exterminare în vederea obținerii de profit. Patronii americani au pus pe roți Armata Roșie împotriva Europei și fabrica STZ de pe malul fluviului Volga începea să producă tractoare pentru dezvoltarea agriculturii în locul țăranilor ce erau trimiși în lagăre. Mașinile agricole aveau dublă destinație deoarece erau utile la tractarea tunurilor în câmp tactic. În plus, tehnologiile obținute de peste ocean favorizau și asamblarea de tancuri, ceea ce era cunoscut specialiștilor în mecanică. Chiar estetica uzinei a fost realizată de specialiști americani. Stalin admira stilul de distrugere a vechiului și a practicat o copiere masivă a modelului imperialist în cea mai brutală formă.

Marea Criză Economică n-a existat. A fost o perioadă în care s-au făcut mari investiții și s-au pus bazele progresului din anii următori. Nu conta soarta celor mulți și cei care nu se angajau în cursa nebună a acumulării de capital erau striviți de cei dornici să fie și mai bogați. Stalin strivea mulțimile de oameni din lumea satului pentru a avea forță de muncă în cursa industrializării cu tehnologie americană. Producția de mărfuri noi s-a împletit cu cea de armament și Al Doilea Război Mondial a fost acea epocă în care capitalul a obținut fonduri și a zdrobit lumea veche în căutarea unui nou profit. Blocul comunist și cel capitalist au strivit societățile ce încă aveau un stil de viață tradițional și au trecut la dezvoltarea unei lumi în care omul este o mașină ce lucrează în stil automat pentru a face mașini, cele ce distrug creațiile generațiilor precedente.

Marea Criză Economică n-a existat și chiar a fost o epocă de prosperitate pentru elitele capitaliste și pentru nomenclatura comunistă. N-au dus-o rău nici cei din clasa de mijloc și se acumulau averi frumoase. Existau însă și regiuni cu populație nefericită, cum ar fi cele dependente de industria cărbunelui sau cele cu oameni nenorociți de deciziile liderilor comuniști de la Moscova.

Marea Depresiune despre care se tot învață prin facultățile de Istorie și de Economie a fost o perioadă de timp în care afacerile au fost accelerate și producția de mărfuri a sporit împreună cu consumul. Chiar cererea de armament și de echipament militar era o mană cerească pentru firmele care erau strâns legate de guverne. Contractele se semnau rapid dacă exista ceva generozitate din partea patronilor și a lui Stalin.

Trebuie să se schimbe perspectiva despre crizele economice și financiare, cele despre care se scrie prea mult și superficial.

Omenirea s-a schimbat la față radical în perioada 1928 – 1933 și procesul a continuat până la izbucnirea războiului mondial. A fost ca un tsunami ce mătura lumea veche în funcție de interesele și mentalitățile puternicilor zilei.

Trebuie să se termine cu minciunile turnate de aproape un secol de cei ce controlează mijloacele de informare în masă. Interesant este de precizat că presa vremii a cunoscut o perioadă de înflorire și era o goană cumplită după senzațional și scandal.

Bibliografie minimală

Gide, Charles, Curs de economie politică, vol. I și II, București, 1925.

Iakovlev, N.N., Istoria contemporană a SUA, Editura politică, București, 1963.

Landes, David, S., Avuția și sărăcia Națiunilor, Polirom, Iași, 2013.

Scurtu, Ioan, Istoria României în anii 1918 – 1940, Editura Didactică și Pedagogică R. A., București, 1996.

Solonin, Mark, Butoiul și cercurile, Polirom, Iași, 2012.

Suvorov, Victor, Ultima Republică, vol. III, Polirom, Iași, 2011.

Sursa imagine: Wikimedia Commons