Marea Criză Economică ar fi pornit în SUA, dar Italia părea să fie la adăpost din moment ce avea o economie dirijată de către Benito Mussolini și partidul unic fascist. Era o lume nouă, departe de haosul liberalismului sau al comunismului.
Conducerea fascistă promova gloria unui imperiu modern în amintirea Romei antice și a început să se pună accent pe militarism și pe dezvoltarea forțelor navale. Italia trebuia să devină o putere navală în Marea Mediterană și au fost identificate fonduri consistente. Partidul unic și industriașii au trecut la realizarea de noi nave și la modernizarea celor vechi. Sistemul corporatist părea să dea rezultate, politicienii, patronii și muncitorii fiind bucuroși de cum merg afacerile cu armament greu.
Cuirasatele erau cele mai puternice nave ale timpului prin tunurile principale cu bătaie lungă și Roma nu avea la dispoziție suficiente unități și cele existente erau modele vechi. S-a ales soluția să fie îmbunătățite navele uzate moral și a fost dus în șantier Giulio Cesare începând din 1933. Corpul vaporului a fost lungit cu peste 10 m astfel încât să fie îmbunătățit comportamentul la viteze sporite. Grupul energetic a fost schimbat în totalitate pentru a se trece la consumul de combustibil lichid. Se subînțelege că a fost schimbată întreaga arhitectură internă din moment ce petrolul ocupa mai puțin spațiu.
Armamentul a primit o atenție deosebită și tunurile principale au trecut de la calibrul 305 la 320 mm. Au fost montate 12 tunuri de calibrul 120 mm, opt de 100 mm, 12 piese antiaeriene de calibrul 37 mm și 12 mitraliere de 13,2 mm. Toate erau guri de foc noi și teoretic performante în raport cu țintele ce existau în epocă. S-a trecut și la consolidarea blindajului și s-a construit un turn de comandă ce era protejat de 260 mm de oțel. Muncitorii din Genova n-au stat degeaba și nava a fost livrată marinei în octombrie 1937. Mussolini se putea bucura că Italia dispune de un cuirasat nou și periculos pentru flota franceză, concurentul cel mai apropiat prin portul Toulon.
Partidele unice atrag ca un magnet tot felul de carieriști dornici să facă pe plac șefului, cel ce are idei politice și nu se pricepe la orice. Combinarea și cu corupție duce la formarea unei lumi politice ce nu mai are pic de legătură cu realitatea. Cuirasatul Giulio Cesare a fost pus în șantier în anul 1910 și respecta normele tehnice ale epocii, dar nu se mai potrivea cu ceea ce exista în anul 1933. Cuirasatele britanice, Londra având interese în Mediterana, erau dotate cu tunuri de calibrele 381 și 406 mm, cele care erau capabile să transforme vaporul italian în fier vechi din prima salvă trimisă spre țintă.
Mussolini a venit cu ideea că vrea o marină de război și subordonații i-au oferit o iluzie costisitoare în perioada zisă de recesiune. Minciuna este specifică statelor totalitare și birocrații fac totul pentru a păstra funcția prin a fi pe placul superiorilor.
Marea Criză Economică se spune că a fost în perioada 1929 – 1939 și că nu exista activitate în șantierele navale din lume. Statul fascist demonstra că era, dar astfel nivelul de trai nu putea să crească decât în orașul portuar și în arsenale, restul populației muncind pentru acoperirea cheltuielilor cu o construcție ce nu putea să aducă vreun beneficiu. Religiile monoteiste și ideologiile totalitare nu pot genera decât valuri de ură împotriva celor care sunt altfel și favorizează ascensiunea celor ce vor puterea cu orice preț. N-a îndrăznit cineva să spună adevărul și vechiul vapor nou a fost livrat marinarilor.
Un istoric conservator va spune imediat că lucrările la un cuirasat nu puteau afecta economia unei Italii ce se afișa ca o mare putere și avea pretenții pe două continente. Un alt șantier naval, din Trieste, a modernizat identic vaporul Conte di Cavour în aceeași perioadă.
Și două nave par puțin în raport cu posibilitățile economiei? A început din 1937 modernizarea unităților din Clasa Andrea Doria și lucrările au fost terminate în anul 1940, tocmai la timp pentru ostilități. Este evident că muncitorii din industria grea italiană nu s-au plictisit în epoca de criză.
Sunt mulți cei care cred că marina de război este un fel de jucărie ieftină, bună pentru o paradă spectaculoasă. Problema este că artileria navală este deosebit de complicată și de costisitoare. Industria României, inclusiv în perioada comunistă, n-a putut să fabrice un singur tun naval de calibrul 120 mm.
Mussolini a trăit cu iluziile că este un conducător genial, că are un partid cu idei revoluționare și că Italia este o putere militară de rang. Realitatea a fost că era doar un bărbat dornic de putere și care nu s-a pregătit pentru a conduce o țară. Este greu de crezut că un adevărat om de stat ar fi acceptat să modernizeze niște vechituri în timp ce concurența avea vapoare superioare calitativ și înainte de modernizare.
Sursa imagine: Wikimedia Commons