Ionel-Claudiu Dumitrescu

Europa și imigranții

Continentul care are o populație cu un nivel de trai ridicat a devenit un adevărat magnet ce atrage valuri de imigranți din Africa și conducerea de la Bruxelles susține primirea noilor persoane în numele democrației și al toleranței. Se spune că sunt populații sărace și care fug de pe un continent ce este prea locuit și este adevărat că oamenii se înmulțesc cu o viteză uimitoare în state precum Nigeria, Egipt, Etiopia sau Rwanda. Trebuie să se facă rost și de forță de muncă ieftină.

Problema este că Africa este un continent ce pare mic pe hărți, dar pe teren are o suprafață de trei ori cât Europa. Sunt 30.370. 000 km² de uscat și apă la îndemâna localnicilor pentru un trai mai bun și există suficient teren agricol pentru cultivare cu plante tradiționale sau cu cele importate. Se consideră că densitatea medie ar fi de 46 de persoane pe kilometrul pătrat. Densitatea medie este de 72,9 oameni pe unitatea clasică de suprafață. Ambele continente au regiuni care sunt puțin propice locuirii.

Africa are însă suprafețe uriașe de teren care sunt practic nelocuite. Namibia are puțin peste 825.000 km² și este mai mare decât orice stat complet european, densitatea fiind de numai trei persoane pe km². Libia are 1,67 milioane km² și doar cu o persoană în plus. Mauritania trece cu puțin de un milion de kilometri pătrați, dar este practic pustie prin densitatea de 5 persoane. Ciadul este un adevărat imperiu de 1.284.000 km² și abia se ajunge la 14 locuitori pe unitatea clasică de suprafață.

Sunt numai câteva exemple din situația demografică de pe continent și ar exista suficient spațiu vital chiar și-n țările dens populate. Se poate spune că nivelul de trai este deosebit de scăzut din cauza slabei dezvoltări tehnologice și nici condițiile de mediu nu sunt din cele mai favorabile. Totuși, descoperiri simple precum cultivarea orezului au permis obținerea unor densități ridicate în Asia. Problema este că în ultimele decenii a început o dezvoltare agricolă în sistem motocultură și locuitorii au fost alungați în numele progresului. Ridicarea de baraje pentru energie electrică a dus la formarea de lacuri ce-au inundat definitiv terenuri agricole și sate.

Terenurile nu sunt folosite rațional din cauza conflictelor din ce în ce mai numeroase ce sunt generate de poftele de putere, tensiunile etnice sau religioase. Cum armele vin în cantități mari, armate din ce în ce mai numeroase au transformat regiuni locuite în pustiuri și populația s-a concentrat în gigantice orașe ce sunt dependente de alimentele sosite de pe alte continente la prețuri ce nu sunt mici. Conflictul din Ucraina a demonstrat cât de fragilă este situația alimentară acolo unde se dezvoltă irațional centrele urbane.

Africa are teren suficient, dar fiecare comunitate dorește spațiu vital fără să depună efort în muncă și organizare, pasiunile războinice prădalnice fiind mai plăcute. Statele africane sunt adevărate imperii ce nu fac suficient pentru promovarea unor economii eficiente și localnicii preferă să se înmulțească, un fel de distracție la nivel continental. Familiile cu mulți copii erau specifice vremurilor când bolile ucideau în masă, dar acum natalitatea ridicată este doar un semn că masele de oameni se vor revărsa asupra vecinilor sau vor pleca în migrație în vederea ocupării de spațiu în Europa.

Conducătorii de la Bruxelles suferă de un fel de beție ideatică și tot cultivă teza că trebuie să fie primiți străinii. Este o cumplită eroare deoarece imigranții vin cu problemele locale, cu alte mentalități și religii. Nici culoarea pielii nu ajută și se știe că există o ură tradițională pe această temă și rasismul se manifestă din ambele părți. Uniunea Europeană vine cu idei frumoase de dialog, diversitate, egalitate de șanse dar teoria este frumoasă și eficientă doar pe hârtie. Realitatea este că au fost cultivate deja semințele viitoarelor tensiuni etnice și religioase. Evoluțiile istorice sunt ciudate și n-au prea multă legătură cu rațiunea.

Africa este un continent cu prea multe resurse și terenuri pentru hrănirea întregii populații și nu se poate compara cu Europa cea înghețată. Conducătorii europeni își urăsc propriile popoare și deschid larg porțile unor străini despre care se spune că ar fi buni. Este o lipsă de gândire cum rar se poate vedea și se manifestă o ură deosebită împotriva propriilor popoare, cele ce nu se modelează rapid după fanteziile celor ce trăiesc cu iluzia că reprezintă ceva la nivel istoric.

Sursa imagine: Emerging Europe