Berlinul a fost interesat în anul 1914 să înfrângă Franța, rivalul secular al lumii germanice și astfel să devină puterea terestră dominantă în Europa, masele rusești fiind ușor de ținut sub control prin superioritatea armamentului greu. Planurile au eșuat și s-a ajuns la un război total al resurselor, cele două blocuri militare fiind într-un impas strategic în vara anului 1916. Atragerea României în conflict părea să fie cea mai simplă soluție pentru încheierea ostilităților și la 27 august 1916 trupele române au pornit la asalt împotriva batalioanelor maghiare de acoperire a Transilvaniei.
Conducerea Reichului a decis că este cazul să ajute aliatul încolțit și astfel a ajuns Divizia 76 infanterie de rezervă să primească drept misiune cucerirea zonei Bran și astfel să fie deschis drumul spre Câmpulung. Artileria a tras în ziua de 10 octombrie 1916 2.013 obuze ușoare, 419 grele și 91 de lovituri de mortier, ceea ce era un consum apreciabil de muniții pentru o singură zi și o unică divizie.
Germania s-a condamnat astfel la înfrângere deoarece resursele Antantei erau net superioare. Teoretic, n- ar fi trebuit să fie tras un singur proiectil spre pozițiile românești, dar generalii germani erau orbiți de furie și piesele de artilerie au făcut o adevărată risipă de explozibil pe un front aparent important în urma deciziei Berlinului. Situația a devenit tragică în 1917 chiar și pe Frontul de Vest, cel ce primea cele mai mari alocații de proiectile. Divizia 54 infanterie avea în toamna anului 1917 numai 6.100 de lovituri pentru toate gurile de foc, ceea ce nu putea să asigure o apărare de durată în cazul unui asalt masiv al inamicului.
Intrarea României în război a mărit în mod semnificativ decalajul la capitolul muniții, partea germană fiind obișnuită să piseze pozițiile inamice ore întregi cu toate tipurile de proiectile. Cum luptele se duceau în munți, comandamentul inamic a fost obligat să folosească obuziere și mortiere, tirul curb permițând lovirea trupelor adăpostite după cute ale terenului. Unii istorici străini și români au încercat să demonstreze că diviziile românești n-au făcut prea mult pentru Antanta, dar numai simpla prezență a Diviziei 76 infanterie de rezervă la Bran a însemnat o ușurare a misiunii militarilor ruși. În plus, muniția a explodat în liniile românești și nu în cele ale restului Antantei. Astăzi este ușor să se inventeze că nu s-a luptat bine, dar nu este prea plăcut să se stea în fața unui mortier de calibrul 210 mm.
Intrarea României în Primul Război Mondial a schimbat cursul evenimentelor și Berlinul a vrut să se răzbune pentru lovitura mortală primită în august 1916. Soarta Puterilor Centrale era pecetluită și numai rivalitățile dintre generali au prelungit ostilitățile.
Sursa imagine: Ziar Piatra-Neamț