Istoricii perioadei comuniste au scris că înainte de 1945 a fost multă sărăcie și că numai prin ajungerea ideologiei extremiste la putere cu ajutorul tancurilor sovietice s-a ajuns la un fel de paradis terestru fără divinitate. Erau oferite și date despre mortalitate, lipsa școlilor și nivelul de salarizare, cantitatea de informații demonstrând pentru orice cititor că nu exista progres sub regimul burghezo – moșieresc. Nici industrie nu era și totul a fost dezvoltat de regimul de stânga aproape de la zero.
Datele statistice ale statului capitalist, folosite și de cercetătorii epocii roșii, demonstrau însă că producția creștea în toate domeniile și că au fost ridicate multe capacități de extracție și prelucrare pe care le-au confiscat apoi autoritățile instalate la guvernare în martie 1945. Consumul de materii prime începea să crească rapid și numai în Vechiul Regat a fost o trecere de la 90.419.750 mc în anul 1921 la 1.626.914.314 metri cubi de gaz natural în 1935. Livrările de petrol au sărit de la 1.168.414 tone la 8.376.017 t în anii amintiți. Petrolul nu avea prea mare valoare dacă nu era prelucrat în mod superior și rafinăriile au trecut de la 1.034.417 t la 7.990.354 t de produse rafinate.
Industria mare prelucrătoare începea să ceară din ce în ce mai multă forță de muncă și deja în anul 1935 erau înregistrați 230.797 de angajați, ceea ce însemna peste un procent din populația totală a României. Pare puțin, dar în epocă erau mulți cei ce aveau mici afaceri meșteșugărești și comerciale. Populația activă în industrie era la nivelul recensământului din 1930 de 759.100 de persoane și 141.200 erau angajate. Femeia începea să iasă din gospodărie pentru a avea un salariu și să nu mai fie dependentă de veniturile și, mai ales, de capriciile soțului.
Era încă mult loc pentru creștere și fabricile se înmulțeau după cum exista cerere și ofertă. Statul era interesat de produsele industriale și uzinele se înmulțeau, mai ales dacă aveau legătură cu domeniul militar.
Cei mai mulți cetățeni se ocupau în continuare cu agricultura și era ceva absolut normal. Tradiția este greu de învins și nici finanțele nu permiteau o tranziție bruscă în domenii complet opuse.
România a dispus de resurse și de capacități industriale, dar bunurile și veniturile erau dirijate de elitele societății și pofta de îmbogățire ducea la acumulări de bunuri în anumite familii și la lipsirea altora. În plus, se acorda prea puțină atenție progresului în domenii de viitor. Medicina și învățământul au făcut pași importanți înainte, dar birocrația de stat a făcut totul pentru a limita elanul creator. Corupția și delăsarea au făcut ca multe domenii să fie dezvoltate lent.
Totuși, sovieticii au găsit bogății de nedescris și s-a trecut la o exploatare sălbatică a tuturor resurselor ce erau necesare menținerii vastului imperiu ideologic. Au plecat peste Nistru munți de resurse ale solului și subsolului. S-au adăugat toate uneltele și utilajele definite drept despăgubiri de război.
Sursa imagine: Wikimedia Commons